Soții Dumitru și Elena Parasca, cei care de unsprezece ani își cresc ca niște părinți iubitori copilul lor de suflet, festivalul cu dimensiune națională „Regina Sânzienelor”, propun an de an teme care să ne facă să nu uităm că suntem români. „Simboluri ale românilor” a fost tema ediției anului 2025 a acestui festival care a reunit la Rădăuți, în județul Suceava, oameni deosebiți, speciali, ale căror suflete vibrează la unison întru trăire și simțire românească.
„Cred cu tărie că simbolurile ne ajută să înțelegem mai bine cine am fost și cine suntem. Vom vorbi despre oamenii-simbol, pentru că ei sunt făuritorii de bine și de frumos. Ei sunt cei care, prin faptele lor, au construit România civilizată”, spune Dumitru Parasca motivând tema aleasă pentru ediția cu numărul unsprezece a festivalului.
— Domnule Parasca, ați tras cortina celei de-a unsprezecea ediții a festivalului „Regina Sânzienelor”, „copilul” dumneavoastră de suflet. Al dumneavoastră și al soției, Elena Parasca.
— Da, s-a încheiatat cu bine – zic -, cea de-a unsprezecea ediție a Festivalului Național Concurs „Regina Sânzienelor”. Am avut musafiri de peste tot din țară și vreau să le mulțumesc, cu mare dragoste, și nu numai pentru prezență. Suntem deosebit de încântați de toate poveștile despre simboluri ale românilor, cu care fiecare dintre invitați a venit aici. Minunata Clementina Tudor, manager al Centrului Cultural „Ionel Perlea” Ialomița, ne-a vorbit despre Mihai Viteazul și despre Orașul (Târgul) de Floci, locul nașterii marelui voievod, și a venit însoțită de trupa de teatru „Ionel Perlea” Drama Club. Dumneavoastră, Valeru Ciurea, de la Centrul Județean de Cultură și Artă Olt ne-ați povestit despre Constantin Brâncuși. Filmul pe care l-ați realizat pe această temă și pe care îl vom prezenta așa cum merită este impresionant! Sportiva de performanță și colegă a Nadiei Comăneci, doamna Ingrid Istrate, manager al Clubului Sportiv Municipal Onești, ne-a vorbit despre Nadia Comăneci ca simbol al românilor și a venit la festival însoțită de fetițele de la lotul național olimpic de gimnastică. Sensibila și talentata Adela Șulea ne-a vorbit despre Mihai Eminescu, așa cum știe doar ea s-o facă. Marta Sofia Sîrbu din Iași, studentă la conservator, l-a adus la festival pe marele Enescu și tot despre Enescu a vorbit Angela Silion, prietena noastră din Focșani. Tânăra de 10 (singura medie de 10 a Sucevei în 2024 la examenul de bacalaureat), studentă a Universității de Medicină „Carol Davila” din Iași, ne-a povestit despre George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină. Dragoș Ieremie, un copil excepțional, pasionat de aviație, elev al Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, a vorbit despre Traian Vuia, un pionier al aviației mondiale. Apoi, despre Credință, ca simbol al românilor, ne-au vorbit Elena Negru, o adevărată ambasadoare a Bucovinei, și părintele Ciprian Casian Calancea, susținuți de Grupul „Bilcuța”, pe care doamna Negru îl coordonează. Elena Nandriș și Grupul „Urmașii lui Ștefan” din Mahala, Regiunea Cernăuți, ne-au povestit despre tragica deportare a Aniței Nandriș și despre cei „20 de ani în Siberia”, iar minunata Carolina Jitaru a încălzit inimile celor prezenți cu vocea ei caldă. Maestrul Laurențiu Palade și Corul Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” din Botoșani pe care-l conduce (un cor care ocupă prima treaptă a podiumului la multe dintre concursurile la care participă) au susținut mai multe momente care au însuflețit întreaga audiență și care au fost răsplătite cu aplauze furtunoase. Doamna învățătoare Corina Palade din Botoșani a venit însoțită de elevii săi care au recitat (și au cântat) versuri ale poetului nepereche Mihai Eminescu. Ansamblul „Flori Vicovene”, coordonat de Liliana Ursachi, ne-a reamintit momentul cu care au câștigat anul trecut marele premiu la Secțiunea „Grup”. Iar despre surpriza pe care ne-au făcut-o corul „Voineștenii Covasnei” ce să mai vorbim! Ne-au dat lacrimile de emoție când i-am văzut la festival… 
— Anul acesta ați avut o secțiune în premieră la festival, aceea de gastronomie locală, idee care s-a dovedit a fi extrem de benefică dacă este să ne raportăm la interesul pe care l-a stârnit.
— Da, am făcut pentru prima dată și un concurs gastronomic în cadrul festivalului. Am avut unsprezece localități din Bucovina (câte ediții are festivalul) la care s-a adăugat comuna Bogdan Vodă din Maramureș care a fost prezentă nu numai cu bucate, dar și cu Ansamblul „Voievozii”, condus de doamna Anuța Buș Echipele localităţilor bucovinene participante la această primă ediție a concursului gastronomic din cadrul Festivalului Național Regina Sânzienelor Rădăuţi au fost: cea a orașului Vicovu de Sus, coordonator Elena Schipor; cea a orașului Milişăuţi, coordonator Brândușa Peslari (care a venit și cu Ansamblul de dansuri Milișauți condus de Gabriela Păsăilă); cea a comunei Vatra Moldoviţei, coordonatori Ilaria Pușcă și Virginia Balahura, cea a comunei Brodina, coordonator Maria Creuco; cea a comunei Slatina, sat Herla, coordonator Costică Profiriu; a comunei Muşeniţa, sat Baineț, coordonator Maria Cernovschi; a comunei Bilca, coordonator Elena Negru; a comunei Horodnic de Jos, coordonator Felicia Olinici; a comunei Straja, coordonator Maria Chira; a comunei Dorneşti, coordonator Sorin Ciubotaru; a comunei Bogdan Vodă, din Maramureş, coordonator Anuța Bușta. A fost mândra Bucovină, cu vrednicii ei bucovineni, dar și Maramureșul care au adus la cea de-a unsprezecea ediție a festivalului tot ce au comunitățile lor mai frumos: tradiții și obiceiuri, costume scoase din lăzile de zestre identitare și bucate alese făcute de mâinile dibace. Au fost acordate și premii dar nu cred că premiile contează atât de mult, cât bucuria revederii, a reîntâlnirii cu prieteni vechi, a faptului că fiecare își face prieteni noi, pentru că festivalul nostru este despre bucurie, despre făuritorii de bine și frumos ai neamului românesc.
— Una dintre secțiunile concursului dumneavoastră – cel care dă și numele festivalului – este acela prin care sunt desemnate Regina și Prințesa Sânzienelor.
— La această ediție, Regina Sânzienelor a fost aleasă Adela Șulea din Suceava, iar titlul de Prințesă a Sânzienelor a fost primit de către Alessia-Ioana Zoița din loalitatea Slatina, Suceava.
— Un alt premiu important în cadrul concursurilor festivalului este și acela primit pentru realizarea de costume inspirate din mitologia românească.
— Acesta a fost adjudecat anul acesta de către Mario Oancea, din Slobozia, Ialomiț Marele premiu a fost oferit la Secțiunea „Grup” și a fost primit de către micile gimnaste de la C.S.M. Onești.
— Este impresionant cum ați reușit să aduceți aici, în Bucovina, an de an, din ce în ce mai mulți români care s-au dovedit a fi nu doar prieteni ci și frați întru spirit și credință. Din estul sau din vestul României, din sud, din nord sau centru, din Bucovina de peste Prut, din Ucraina… Vecinii dumneavoastră din Maramureș sunt, deasemenea, prezenți aici în fiecare an.
— Da, prietenii noștri maramureșeni să știți că poate ne depășesc un pic în ospitalitate. Am mers cu plăcere de fiecare dată în Maramureș, ori de câte ori am fost invitați. Ultima dată am fost săptămâna trecută, la o nuntă. Gemenele folclorului maramureșan, Suzana și Daciana Vlad, sunt ambasadorii Maramureșului la festivalul nostru. Suzana s-a căsătorit așa că joia trecută am fost la nuntă, în Vișeul de Sus.
— Am auzit că aveți mână bună la căsătorit…
— Să știți că lumea spune că la acest festival de Sânziene, denumit Regina Sânzienelor, pe lângă faptul că tradițiile spun că fetele își caută ursitul, cu adevărat îl și găsesc. Uneori te duci la biserică să-ți găsești ursitul, alteori mergi la hora satului… Câteodată vii la festivalul Regina Sânzienelor, unde chiar se întâmplă minuni.
— De ce Regina Sânzienelor? De ce Regatul Sânzienelor?
— Când am făcut primul eveniment, în 2015, pe 24 iunie, a venit multă lume iar una dintre doamnele de acolo ne-a spus o poveste atât de frumoasă despre Sânziene, o legendă. Bogdana Rașcu se numește acea doamnă profesoară. Eu împletisem de acasă niște coronițe cu flori de Sânziană și alte flori de câmp. I-am pus acelei doamne coronița pe cap și i-am spus: Bogdana, tu ești regina florilor, ești regina Sânzienelor. Și pentru că în mitologia noastră se spune că Sânzienele locuiesc pe undeva prin codri, prin lunci, pe văi, și că puțină lume le vede, am zis că și ele trebuie să locuiască undeva, să aibă o casă, și de aceea am înființat Asociația Culturală Regatul Sânzienelor. Folosisem deja titulatura de Regina Sânzienelor, iar o regină nu poate să locuiască decât într-un regat. Așa a rămas denumirea festivalului care, ulterior, după patru ediții, a devenit național. Pentru că își doreau oamenii să vină din ce în ce mai mulți. Domnul Ioan T. Lazăr m-a îndemnat să-l fac național. M-a ajutat și cu niște bani în 2018. A zis: domnule, habar n-ai cât este de frumos. Fă-l național și ai să vezi că nu o să-ți pară rău. Într-adevăr, în 2019 a fost prima ediție națională. Am căutat reprezentanți din mai multe zone etnografice, am luat legătura cu ei să vină alături de noi. Așa am pornit festivalul cu denumire națională.
— Ați făcut un periplu prin țară, căutându-i pe acești oameni?
— În pandemie, nu știam dacă mai putem organiza sau nu festivalul și am zis că într-un fel sau altul trebuie să ne manifestăm. Și atunci mi-a venit ideea să caut prieteni prin țară, care și ei, la rândul lor, au făcut un eveniment legat de Sânziene, de solstițiul de vară, să iau legătura cu ei și să le propun să vină la noi la festival în calitate de prieteni. Noi, pe acești prieteni i-am denumit ambasadorii acelui județ. Am mers din județ în județ împreună cu soția și cu un prieten, Marian Pricopie, videograf, care acum este în Italia. Am găsit acele persoane, le-am filmat și sunt postate toate, fiecare cu clipul său de ambasador, pe site-ul nostru, pe regina.sânzienelor.ro. Fiecare cu povestea lui, cum ne-am cunoscut, cum ne-am întâlnit. Am făcut festivalul și în pandemie. Am respectat normele de atunci. Din 41 de județe au venit ambasadorii din 38. A fost o onoare pentru noi să vină din țară profesori universitari, doctori în teologie, medici, oameni de cultură, scriitori, dar și oameni simpli care nu aveau studii superioare, dar care, prin manifestările lor au reușit să se impună în zona din care veneau sau poate chiar la nivel național și internațional. Se poate spune că noi acum avem reprezentare la nivel național și chiar internațional, pentru că și în zona Bucovinei de Nord, în zona Cernăuți, avem o ambasadoare, pe Elena Nandriș, iar în Basarabia, ambasadoarea noastră este Irina Chirinciuc, o solistă, o jurnalistă, un om de suflet cu care ne-am împrietenit tot datorită festivalului. Ea a venit aici după ce a aflat din presă, în 2019. A concurat, a luat premiul întâi și după aceea i-am propus să fie ambasadoarea noastră în Basarabia. Așa am reușit să cunoaștem mulți oameni și uitați-vă, așa v-am cunoscut și pe dumneavoastră și vă mulțumim că ați venit. Cred că nu vă pare rău.
— Dimpotrivă! Și vă mulțumesc pentru încredere și pentru ospitalitate. Cum s-au născut secțiunile festivalului?
— De la bun început, din anul 2015, am acordat titlul Regina Sânzienelor. Prin anul 2018 a venit o fetiță cu o carte de poezii și ne-a recitat la festival o poezie atât de frumoasă, făcută de ea despre Sânziene, încât am zis: tu ești Prințesa Sânzienelor. Așa s-a mai născut un titlu. De prin 2018-2019 au început să vină grupuri în care erau și băieți, și pentru că în povestea noastră era vorba despre ursit, de flăcăi, de focuri, de cercuri, de coronițe, de atât de multe și de frumoase povești despre iubire, despre dragoste, despre fertilitate, am zis să creăm o secțiune pentru grupuri, în care să vină și băieții cu fetele, sau doar băieții, să aibă propria secțiune unde să concureze. Așa a apărut cea de-a treia secțiune. Ulterior, când am văzut că la festival venea foarte multă lume îmbrăcată în cămașă tradițională, dar foarte puțin știau despre simbolurile cusute pe cămașă am zis: oameni buni, vă îmbrăcați cu o cămașă pe care poți să ai un simbol care să nu te reprezinte și tu să nu știi acest lucru. Mergi la biserică îmbrăcat așa și râde lumea de tine dacă tu nu știi ce porți. Așa mi-a venit ideea să fac a patra secțiune în concurs, aceea a costumelor inspirate din mitologia românească. Foarte multe persoane n-au mai venit în concurs pentru că nu știau să explice simbolistica de pe cămașă și atunci au apărut și costume din epoca medievală, tot felul de prinți, prințișori, voievozi, Păcală, Muma pădurii etc. Așa au apărut secțiunile.
— Aveți o mulțime de prieteni care vă vin și vă stau alături încât nici nu îți vine să crezi că acest mare festival este gândit și coordonat doar de doi oameni.
— Ediția de anul acesta nu ar fi putut strălucească atât cât a făcut-o fără prietenii noștri, care ne sunt alături necondiționat, încă de la prima ediție a festivalului: Mihaela Cobuz, familia Petru și Mihaela Mironescu, George Parasca (Magic Advertising), Cristi Ignat, Vasile Negru, Marian Pricope, Ovidiu Fîșcu, Ionela Isopescu (Isopia), Cristina Doria Onufrei dar și maestrul Ioan T. Lazăr, căruia îi mulțumim pentru că ne-a fost alături și la această ediție a festivalului. Mulțumiri și gazdelor noastre de la Pensiunea „Țărăncuța” din Rădăuți și reprezentanților Cramelor Cotnari, care nu puteau lipsi de la un astfel de eveniment. Pentru că românii sunt viticultori de mii de ani. E una dintre ocupațiile acestui neam demn care viețuiește pe pământul străjuit de Carpați, mângâiat de Dunăre și Marea Neagră. Mărturie stau nenumăratele vestigii care se încăpățânează să ne ateste continuitatea, în ciuda vremurilor potrivnice care au trecut peste noi. Pe Dealul Cătălina, la Cotnari, dăinuie de mai bine de 2.500 de ani o cetate geto-dacică. Acolo, în inima Moldovei, sunt „podgoriile sfinte” de la Cotnari, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, rodul unei îndeletniciri străvechi viti-vinicole. Din antichitate și până astăzi, vița de vie a îmbrățișat neîntrerupt dealurile molcome ale acestei zone. La Cotnari, supraviețuiește spiritul celor care au ridicat vinul la rangul de licoare regească, dacii. Drumul vinului este lung, dar plin de recompense. Dragostea localnicilor pentru creșterea și rodul viței de vie i-a învățat să prețuiască fiecare boabă purtătoare de soare și să împărtășească cu ceilalți bucuria vieții. Cele peste 1.700 de hectare cu plantații de vie sunt îngrijite cu respect pentru acest pământ binecuvântat de Dumnezeu cu atâta bogăție. Iată de ce Grasa de Cotnari, de exemplu, nu s-a adaptat în nicio altă podgorie din România sau din lume. Podgoria a fost mereu dăruită cu „bună potrivire de oameni înțelepți și de la natură”, zicea Mihail Sadoveanu. Bogat în istorie, acest aur lichid poartă în el pe lângă lumina soarelui și bunătatea pământului și ceva din sufletul făurarului.
— Se spune că la Cotnari, vinul ajunge a îmbătrâni cu răbdare în butoaie de stejar, adăpostite în crame răcoroase și uitate de timp. Cu peste un milion de sticle, multe dintre ele mai vechi decât sălașul în care se odihnesc, vinoteca impresionează prin gamele de colecție.
— Vinurile de Cotnari șoptesc secretele tradiției milenare și validează trecutul din perspectiva prezentului, dând viață celor mai frumoase trăiri. „Puțin, ca tot ce-i bun,/Și bun, ca tot ce este rar,/Acesta-i vinul de Cotnar.” Am fost onorați că la a unsprezecea ediție a Festivalului Național Concurs „Regina Sânzienelor”, Compania COTNARI, reprezentată de Andrei Vornicu, specialist Marketing și Cătălin Panțiru, director vânzări la Cramele Cotnari, ne-
a fost partener și le mulțumim pentru asta.
