Ai crede că dacă Centrul Cultural Tudor Gheorghe din Izbiceni a intrat într-o (necesară și binemeritată) reconsiderare arhitectural-constructivă și reabilitare tehnică, aici, activitatea culturală a luat o pauză. Ei bine, nu este așa, Izbiceniul rămânând un port stindard al culturii în această parte a județului Olt. Că sunt obiceiuri și tradiții locale, că sunt dansuri, că este teatru, oamenii locului – în special copiiii și tinerii – fiind implicați în felurite activități inițiate fie la nivelul Centrului Cultural Tudor Gheorghe, fie la nivelul Școlii Gimnaziale din Izbiceni. Oameni cu suflet mare, cu dragoste de cultură și iubitori de frumos, lucruri pe care se străduiesc să le inspire copiilor, elevilor lor, fac să meargă mai departe fapte ce scriu istoria culturală a Izbiceniului.
Așa cum este și firesc, la baza culturii locale stau obiceiurile și tradițiile preluate din moși-strămoși. Printre aceste obiceiuri se numără cunoscutele „Păzitul fântânilor” și „Iordănitul” la care aproape toată suflarea localității participă activ. Este știut de acum lumii întregi ce se întâmplă la Izbiceni la aceste obiceiuri: din loc în loc, pe toate străzile (foste ulițe) răsar coverci (barăci) în care oamenii sărbătoresc așa cum se cuvine Boboteaza și pe Sfântul Ion. La loc de cinste stau pregătirile gastronomice. De la fripturile de porc la șunca și cârnații trandafir „înfloriți” pe grătarele încinse, asortate cu murături și udate cu țuică fiartă și vinuri care mai de care din damigene sau butoaie desfăcute special pentru aceste evenimente, până la variatele ciorbe „de dregere”, gastronomia locală își arată bogăția și ingeniozitatea. Acesta a fost și motivul pentru care am propus ca Izbiceniul să intre între localitățile în care să se realizeze o emisiune din seria „Țăst Show” a TVR Craiova, emisiune realizată de Doru Ciolacu, Simona Ștefania Mușuroi, Alin Dijmărescu și echipa de producție alături de Primăria Izbiceni și cu sprijinul Centrului Județean de Cultură și Artă Olt. Așa se face că am poposit cu întreaga echipă la Izbiceni, în gospodăria domnului Marian Gulie, primarul localității, pentru a realiza această emisiune și a pune și Izbiceniul pe o hartă a traseelor turistice și culinare atât de necesară (și) Oltului, alături de celelalte două localități în care am făcut și noi, alături de echipa lui Doru Ciolacu, „arheologie culinară”: Vădăstrița și Potelu (Ianca).
Alegerea locului pentru filmări și pentru ședința foto nu a fost întâmplătoare. Am găsit în gospodăria lui Marian Gulie o vatră tradițională, cu horn, cu țest, un grătar multifuncțional și, mai mult de atât, deschiderea și implicarea de care era nevoie pentru ca totul să fie autentic, real. Ce a fost înainte de filmare, nu se mai (s)pune: pregătirea vetrei, văruitul, o ordine necesară filmărilor, pregătiea lemnelor pentru foc, a vaselor în care urma să pregătim mâncărurile, a ingredientelor ce urmau a fi folosite, câte și mai câte.
Doamna Nuți Gulie și-a luat rolul de gazdă și gospodină în serios și a făcut tot ce era necesar pentru ca totul să fie perfect. A scos din cămara proprie zacuscă și dulcețuri făcute anul trecut, a făcut două plăcinte mari, gustoase și apetisante, una cu brânză iar cealaltă cu mere.
Stabilisem de comun acord cu echipa TVR „meniul” pe care urma să îl realizăm în fața aparatelor de fotografiat și a camerelor video. Așa că Silvius Gabriel Mihalcea, directorul Centrului Cultural Tudor Gheorghe a plecat împreună cu nea Gil (Virgil Pațachia) la „pescuit”, dar nu pe barajul de la Izbiceni ci puțin mai la vale, la Izlaz, la un magazin care vinde și pește de captură, din cel care ne trebuia nouă, pentru ca „arheologia culinară” să fie desăvârșit de gustoasă și eco-bio pe cât se mai poate în zilele noastre.
Nea Gil este bucătarul (de ocazie) la una dintre barăcile ce se înaltă de Bobotează și Sfântul Ion. Pentru că fiecare astfel de baracă are un bucătar, fie el singular sau în echipă.
Nici nea Gil nu a lucrat singur, a avut mai multe ajutoare care să aleagă și să curețe morcovii, țelina, păstârnacul, ardeii, verdeața și roșiile pentru ciorba de pește.
Undeva, alături, Elena Milea, Rodica Ghidurera și Viorica Minculeasa alegeau urzicile și celelalte ingrediente pentru a face niște urzici frecate cu usturoi verde. După ce au terminat cu urzicile, Elena Milea s-a apucat să frământe aluatul din care să facă vreo două-trei pâini în țest.
Nea Gil și-a asumat curățarea și porționarea celor trei crapi oglindă pentru ciorbă și a vreo douăzeci de bucăți de caras pentru prăjit (care merge cu usturoi frecat) și pentru pus pe grătar pentru saramură.
Carașii pentru prăjit au fost crestați, trași prin mălai amestecat cu făină și cu sare și aruncați, pe rând, în uleiul încins.
Între timp, cei trei fochiști s-au ocupat de focuri: care la grătar, care la vatră. În pauzele de băgat lemne își luau instrumentele și cântau: Ion Odăianu la fluier, Aurel Popa la contrabas și Gigi Panait la chitară.
Fum, atmosferă plăcută, mirosuri îmbietoare venite dinspre aperitivele deja pregătite: brânză, ceapă și usturoi verde, ridichi, șuncă, caltaboș și tobă de casă, zacuscă, pâine caldă, o țuică bună și vin din pivnița gazdelor…
Femeile terminaseră deja pregătirea legumelor pentru ciorba de pește iar nea Gil luase aceste legume și le pusese la fiert în tuciul (de câteva vedre) așezat pe pirostrii, pe vatră.
Într-o cratiță, alături, pe foc, se prăjește deja peștele. „Cam înghesuiți, peștii ăștia!” – zice nea Gil, adică ar fi cam mic vasul în care se prăjesc peștii. Plec cu el să luăm o cratiță mai mare, pe care o folosește el în astfel de ocazii.
Ajungem la un „campus” de solarii, ale sale, în care muncește alături de toți ceilalți membri ai familiei cu care chiar s-a mutat acolo, în câmp. Îmi arată (cu mândrie) solariile sale, ce a pus în unele dintre ele, ce urmează să pună în altele. Instalații de încălzire care înseamnă investiție financiară mare, muncă multă și necuantificată, nopți nedormite, teamă, speranță, toate la un loc, în sufletele acestor oameni care aproape că nu cunosc odihna. Și, asemeni lui și familiei lui, aproape sută la sută dintre locuitorii Izbiceniului, și Givărăștiului, și Cilienilor și a mai multor altor localități de pe Valea Oltului.
Revin cu nea Gil la locul de filmare, mută peștii care se prăjesc în vasul mai mare adus de el. Acum peștii stau „relaxați” în ceaun, prăjindu-se uniform.
Legumele continuă să fiarbă în tuci. Nea Gil spune că trebuie să fiarbă așa, la foc domol, vreo oră și jumătate. Abia la final se va pune peștele care trebuie să „înoate” doar vreo zece minute, ca să să fiarbă suficient și să-și lase gustul minunat în ciorbă, dar nu prea mult astfel încât să se sfărâme.
Pe grătar, vreo zece carași se înnegresc deasupra jarului încins. Alături de carași, câteva roșii, câțiva ardei grași și kapia dar și câțiva din cei roșii, iuți, se coc și ei pentru saramura care urmează a se face.
Doru Ciolacu intervievează femeile și bărbații implicați în realizarea rețetelor, lăutarii cântă. Locul cratiței cu peștele pus la prăjit l-a luat acum tuciul pus pentru mămăligă. 
Doi dintre bucătarii de ocazie au dat o gugă și au adus niște pastramă de oaie. Ziceau că e păcat de jarul făcut, să se irosească de pomană. Așa că acum mirosurile sau multiplicat și amestecat. Înnebunitor. Pâinea este la copt, mămăliga este aproape gata, cineva freacă usturoiul pentru saramură și pentru peștele prăjit. Ideea este că niciunul dintre cei prezenți „nu freacă menta”.
Se scoate afară tuciul cu ciorba de pește, se pune verdeața și se lasă să își dezvolte toate aromele și întregul gust.
Mămăliga a fost răsturnată, saramura este gata, peștele prăjit și cel fript, la fel, vinul curge în pahare iar toți cei prezenți așteaptă să se dea startul degustării. Mai puțin a degustării pastramei care s-a epuizat deja de pe grătar.
Doru Ciolacu face finalul viitoarei emisiuni, mulțumește gazdelor și tuturor celor implicați, care au făcut câte ceva, fiecare după puteri și după pricepere: Rodica Ghidurea, Florin Gune, Lucian Drăghia, Gheorghiță Bulie și neobositul maestru de ceremonii, Silvius Gabriel Mihalcea. Alin Dijmărescu, omul cu imaginea, panoramează străchinile, castroanele și platourile cu bunătăți. Poftă bună!
Iar vouă, celor care doriți să trăiți și să simțiți cu toată ființa voastră cele descrise aici, poftiți pe la Izbiceni. Și nu uitați că ideal ar fi să îi anunțați înainte de a veni.
