Trifonul viilor și livezilor (Botezul viţei de vie și al pomilor roditori)

0
318

Dacă este 1 februarie, este Trifonul, sărbătoarea Sfântului Mucenic Trifon, născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus. Încă din tinereţe, Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor.
Sfântul Trifon a devenit faimos odată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244). Atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
La 1 februarie, în ziua de pomenire a Sfântului Trifon se practică o serie de ritualuri, pentru asigurarea protecţiei livezilor de pomi fructiferi şi a viilor. Trifonul este considerat mai mare peste câmpuri, stăpânul absolut al insectelor. Este o sărbătoare restrictivă la care nu participă decât bărbaţii. Preotul slujeşte la capul viei făcând rugăciuni. Înainte de asta însă, preotul blesteamă gângăniile: „(…) Vă blestem pe voi viermi, omizi, gândaci, şoareci şi purici, tot felul de muşte, molimi şi furnici, şi tot felul de jigănii ce se târăsc pe pământ, şi păsări ce zboară şi aduc stricăciuni şi pagubă holdelor, viilor, livezilor cu pomi roditori…”
După aceste cuvinte preotul stropeşte pe deasupra viei cu busuiocul udat cu apă sfinţită şi binecuvântează via sau livada să aibă rod bogat. Cu apă sfințită sunt stropiți și proprietarii viilor la capătul cărora se face slujba. Doar bărbații participă la acest ritual.
Sfântul Trifon este una dintre acțiunile care, în timp, pe ici pe colo, în localități în care s-a văzut implicarea bisericii, a administrației locale dar și a oamenilor locului, au căpătat caracter de permanență. Una dintre acestea este Trifonul viilor și livezilor (Botezul viţei de vie și al pomilor roditori). Concepută ca o acțiune itinerantă prin localitățile cu pondere în cultura viței de vie sau a pomilor fructiferi, sărbătoarea Trifonului a început la Vitomirești, a continuat la Sâmburești, Cârlogani (Cepari), Câmpu Mare – Dobroteasa (mai multe ediții), Drăgănești Olt. La parohia Câmpu Mare din Dobroteasa, spațiu de spiritualitate coordonat de preotul Ioan D. Ciucă, cu mai multe ediții în urmă a fost inițiat chiar un concurs de vinuri la care erau invitați să facă parte din juriu degustători specializați și oenologi de renume, foști sau actuali colaboratori ai intreprinderilor de vinificație din zonă, actualmente societăți comerciale cu preocupări în domeniul cultivării viței de vie și al producerii de vinuri de calitate certificată și recunoscută internațional. Bucuria inițiatorilor și susținătorilor acestui obicei al zonei a crescut cu fiecare an, odată cu creșterea numărului participanților la concurs și a interesului pentru acesta.
În urmă cu peste un deceniu, Trifonul viilor și livezilor a ajuns și la Ianca, în sudul județului Olt, pentru că aici, în zona Ianca – Potelu, se cultivă soiuri de viță de vie specifice zonei nisipoase, unice în județ.
În urmă cu mai mulți ani, doamna Gabriela Rusu Păsărin, realizator la Radio Oltenia Craiova, a realizat o emisiune în direct despre soiurile de viță de vie cultivate în această zonă dar și în zonele sudice ale județului Dolj, emisiune la care au fost invitați specialiști în viticultură, oenologi dar și producători din județele Olt și Dolj precum și reprezentanți ai Centrelor Județene pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din cele două județe. Pentru seria de acțiuni promovate de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Olt (actuală secție a Centrului Județean de Cultură și Artă Olt) și de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj prin care vița de vie și vinul erau sărbătorite în ziua de Sfântul Trifon, la 1 februarie a fiecărui an, reprezentanții acestor instituții au primit cuvinte de laudă pentru că, în felul acesta, erau conservate nu numai tradițiile ancestrale ale poporului român în ceea ce privește cultivarea viței de vie și a pomilor fructiferi ci se păstrează și ritualurile religioase specifice, care fac parte din credințele nezdruncinate ale poporului român, din oricare parte a țării ar fi.
Obiceiurile de Sfântul Trifon au intrat în drepturile firești (și) la Ianca – Potelu, iar preoții sunt chiar satisfăcuți că sătenii apelează în fiecare an la rugăciunile speciale ale bisericii pentru roadele viilor și pomilor fructiferi, pentru ca acestea să fie păzite de molime și dăunători.
Primarul Mirel Pascu, alături de Marian Șerban – directorul căminelor culturale din Ianca și Potelu, de preoții parohiilor din Ianca și Potelu împreună

cu producători locali, proprietari de vii cu soiuri autohtone și de livezi cu pomi fructiferi specifici zonei nisipoase, au participat (chiar dacă mai restrâns, din cauza condițiilor impuse de prevenirea răspândirii coronavirusului în această vreme de pandemie declarată) la oficierea ritualului religios în mai multe vii. Trebuie menționat că sunt vii de nisip, care necesită o pregătire și o întreținere mai speciale și, ca atare, o experiență deloc de neglijat.

După ritualul religios, a urmat un simpozion cu tema „Vița de vie și vinul oglindite în literatură, dramaturgie și cinematografie”. Au fost prezentate o serie de informații legate de cultivarea viței de vie de-a lungul secolelor, studii realizate de specialiști și au fost citite pasaje din literatura clasică și contemporană având ca subiect via și vinul.

Astfel, în într-un material semnat de istoricul Traian Zorzoliu, „România viticolă – repere istorice”, autorul notează: „Mărturii referitoare (…) ne sunt oferite de numeroase vestigii și documente aparținând arheologiei, paleontologiei, mitologiei, epigrafiei, numismaticii, lingvisticii, etnografiei și folclorului, istoriei scrise și orale. Ele vorbesc, în primul rând, despre existența în această parte a lumii a unor condiții natural deosebit de prielnice pentru dezvoltarea viței de vie, iar în al doilea rând, despre marele atașament al oamenilor care au trăit aici pentru această plantă, intrată în credințele, în obiceiurile și în întreaga lor viață. (…) Botanistul A. Griesbach susține că <<patria viței de vie trebuie căutată în ținuturile păduroase, bogate în liane, ale Pontului și ale Traciei, până dincolo de Dunăre.>> Savantul B. P. Harden afirma că <<… pe acest teritoriu, cultura viței de vie e fără asemănare, mai veche decât plugăria.>>  R. Billiard referindu-se la vechimea culturii vitei de vie în Tracia, susține că <<dintre toate părțile Europei, Tracia a fost cea mai veche și mai respectată pentru vinurile sale și aceea care și-a păstrat cel mai mult prestigiul.>>” Istoricul A.D. Xenopol întărește această părere scriind: „Patria cea mai veche a geto-dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, cauza pentru care era considerată ca locul de naștere al zeului vinului, Dionysos.”

Multe și care mai de care mai interesante sunt legendele și povestirile în care via și mai ales vinul sunt personaje principale. Folclorul românesc, în special, abundă de trimiteri la acestea. Cinematografia, dramaturgia și literatura au, bineînțeles, capodopere bazate pe istorii cu vin și viță de vie: „Sânge și vin” (1969), regia: Bob Rafaelson, cu Jack Nocholson, Jenifer Lopez, Michael Caine; „In vino veritas” (2004), regia: Alexander Paine, cu Thomas Haden Church, Paul Giamatti, Virginia Madsen; „Un an bun” (2006), regia: Ridley Scot, cu Freddie Highmore, Rusell Crowe; „Mondovino” (2004), regia Jonathan Nossiter; „Degustare de vinuri” (2008), regia Randall Miller, cu Rachel Taylor, Alan Rickman, Chris Pine; „The Secret of Santa Vittoria” (1969), regia Stanley Kramer, cu Anthony Ouinn; „ A walk in the clouds” (1995), cu Keanu Reeves; „You will be my son” (2011), regia Gilles Legrand; „Year of the comet” (1992); „Cement Suitcase” (2013); „Heavenly Vintage” (2009); „This Earth is mine” (1959). Filmul românesc „Secretul lui Bachus”, 1984, regizat de Geo Saizescu, după scenariul lui Titus Popovici, cu Emil Hossu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Dem Rădulescu, Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani și Jean Constantin se află pe locul 21 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile care are ca temă principală vinul.

În finalul simpozionului au fost recitate câteva poezii dedicate viei și vinului, poezii apărute în cartea „Laudă vinului” editată de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vrancea. Am selectat pentru dumneavoastră două dintre acestea, cu specificația că una dintre ele a fost adaptată localității Ianca:

“Rondelul Dunării”
de Constantin Iurașcu

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Doresc ca forul mondial
Să-i pună embargo total,
S-avem noi de băut din plin,

Fără adaos comercial
Până la Pontul Euxin;

Pe Dunăre de-ar curge vin,
În Ianca să mă mut aș vrea,
Că-n Slatina de-aș rămânea
Să locuiesc, ar fi un chin.

Pe Dunăre de-ar curge vin!”

„Sonet funciar”
de Constantin Iurașcu

Cam ce discută oamenii la țară
Când li s-au adunat în cârcă anii?…
Ba cum că se descurcă greu cu banii,
Ba comentează <<Legea funciară>>.

Să ascultăm, deci, doi vecini. Aseară
Ședință fu la Sfat cu veteranii,
Iar moș Ilie-al lui Ion al Anii
Dialoga cu Stan al lui Papară:

Prin ’35, îmi pare, măi Ilie,
Îți amintești că am avut o vie?
-Așa-i, nu-i nimeni să te contrazică,
Da-n vremea ceea, cum să-ți spun, Stănică
Să știi că nici eu n-am avut-o moartă!…”

La finalul simpozionului, cei mai gospodari dintre cultivatorii de viță de vie, cei mai pricepuți în pregătirea mustului și a vinului dar și cei care se ocupă de livezi cu pomi fructiferi care au dus faima zonei Ianca – Potelu peste tot în lume încă din vremea comunismului, au fost răsplătiți cu premii și diplome.
S-au acordat următoarele premii: „Premiul pentru păstrarea soiurilor de viță autohtonă”; „Premiul pentru cea mai mare suprafață cu viță de vie autohtonă deținută de o familie în anul 2020”; „Premiul pentru cea mai bună recoltă de struguri în anul 2020”; „Premiul pentru cea mai important livadă înființată în ultimii ani pe raza localităților Ianca și Potelu”; „Premiul pentru cel mai longeviv proprietar de vie cu soiuri autohtone”; „Premiul pentru cea mai tânără familie deținătoare de vie cu soiuri autohtone”. Au fost acordate diplome celor șase preoți care participă, în fiecare an, la slujbele religioase ale Sfântului Trifon și care încurajează în felul acesta păstrarea ritualurilor religioase specifice acestei sărbători de mare importanță (în trecut) pentru oamenii satelor.

Este de apreciat faptul că, în ciuda condițiilor impuse de pandemie, oamenii din Ianca și Potelu păstrează tradițiile locului, conservându-le și demonstrând, în felul acesta, că țin în continuare la aspectele spirituale ale vieții satului, ca parte integrantă a existenței lor.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here