Despre oameni, locuri și memorie. O carte pentru suflet.

Când profesorul Ilie Dumitru mi-a propus să adunăm într-o carte diverse articole scrise de domnia sa, am acceptat cu bucurie. Mai colaborasem cu Profesorul la elaborarea și publicarea cărților „Monografia comunei Valea Mare” și „Turia – 500” și am admirat  tenacitatea și modul în care acesta aborda subiectele istorice, dialectele lingvistice, subiecte de sociologie, respectul pentru memoria unor oameni deosebiți care au marcat spiritualitatea și istoria locală și națională.
Faptul că în cercetările domniei sale a întâmpinat multe opreliști nefirești și că a fost împiedicat să aducă la lumină fapte și nume importante din istoria locală împletită cu istoria națională, a reprezentat un alt factor determinant în a-l sprijini în demersul său.
Cea mai mare parte dintre articolele din această carte au fost publicate de-a lungul mai multor ani în revista Memoria Oltului și Romanaților, altele în revista Scorpion și în revista Cooltartis, altele nu au fost publicate până acum.
Cartea de față, semnată de profesorul Ilie Dumitru, este însă mai mult decât o culegere de articole de lingvistică și istorie. Ea este o călătorie prin timp și spațiu, prin satele, văile și drumurile Oltului, prin amintiri de război și prin poveștile unor oameni de demult. Adunate într-un singur volum, aceste articole se citesc ca un întreg, ca un tablou viu al istoriei și culturii din sudul României.
Profesorul Dumitru pornește de la ideea că numele locurilor nu sunt întâmplătoare. Ele spun ceva despre oamenii care au trăit acolo, despre ocupațiile lor, despre credințe, despre vremuri bune sau grele. Un deal numit Măgura arată legătura cu limba dacilor; o vale numită Valea Muierii amintește de vechi legende și de rolul femeii în tradițiile populare; un drum botezat Drumul de Piatră păstrează urmele romanilor. Astfel, fiecare sat, fiecare râu sau pădure are o poveste. Cititorul care deschide această carte va descoperi că topografia nu e doar o hartă, ci o memorie vie, păstrată în cuvinte. Profesorul Dumitru ne arată cum pe teritoriul județului Olt și al vechii regiuni Romanați se împletesc straturi de civilizație: daci, romani, slavi, dar și românii de mai târziu. Toate și-au lăsat urmele în numele satelor și al apelor.
În volum întâlnim și studii despre hidronimie, adică despre numele râurilor și ale apelor. Aici, profesorul Dumitru subliniază că apele au fost primele repere pentru oameni. În jurul lor s-au așezat sate, s-au ridicat mori, s-au dezvoltat civilizații.
Nume precum Olt, Vedea, Teslui, Călmățui sunt atât de vechi, încât par desprinse din însăși istoria naturii. Spre deosebire de numele satelor, care se pot schimba în timp, numele râurilor rezistă secolelor. Ele sunt ca niște „coloane vertebrale” ale memoriei.
Să luăm ca exemplu Oltul, nume de origine dacică, păstrat prin latină (Alutus) și ajuns până la noi. De mii de ani, oamenii îi spun aproape la fel. Ce altă mărturie mai grăitoare putem avea despre continuitatea noastră pe aceste locuri?
La fel de interesante sunt articolele despre oiconime, nume ale satelor. Multe dintre ele vin de la numele întemeietorilor: Zorleasca, Fărcașu, Ungureni, Dobroteasa. Aceste nume sunt ca niște semnături lăsate de cei care au pus bazele acelor comunități.
Antroponimia este și ea prezentă în volum, numele oamenilor fiind studiate cu mare atenție de profesorul Ilie Dumitru. Nu lipsesc nici studiile de zoonimie (numele proprii de animale: câini, cai, vite, pisici etc.)
Cartea nu vorbește însă doar despre oameni, animale, sate și râuri, ci și despre drumurile care au străbătut aceste locuri. Drumurile au fost căi de legătură între oameni, dar și purtătoare de istorie. Drumul Bătrân, Drumul de Olac, Calea Nicopolei – fiecare dintre ele ascunde povești despre negustori, oșteni, mesageri și caravane care traversau ținutul.
Cititorul înțelege astfel că drumurile nu sunt doar linii pe o hartă, ci artere de viață care au modelat destinele comunităților.
Un merit deosebit al volumului este și faptul că aduce în atenție figuri de oameni de cultură și dascăli locali, care au lăsat urme adânci în istoria spirituală a zonei. Nume precum George Poboran, Ion Ionașcu, Dumitru Caracostea sunt evocate cu respect și recunoștință. Alături de aceștia, apar chipurile unor intelectuali mai puțin cunoscuți, dar extrem de importanți în comunitățile lor: învățătorul Petre Niță, care a format generații de copii și a păstrat vie dragostea pentru învățătură. Prin aceste portrete, cartea devine și un omagiu adus școlii românești de odinioară, acea școală care a format caractere și a ridicat sate întregi din anonimat.
Un capitol dureros, dar necesar, este cel dedicat războaielor și ororilor prin care au trecut oamenii simpli. Profesorul Ilie Dumitru evocă, cu respect și emoție, suferințele locuitorilor din Valea Mare, Turia, Zorleasca și din alte sate. Cititorul află despre case arse, familii destrămate, soldați plecați pe front și care nu s-au mai întors. Sunt amintiri grele, dar importante, pentru că arată prețul plătit de comunități în vremuri tulburi. Aceste pagini ne amintesc că istoria mare se scrie nu doar în manuale, ci și în viețile oamenilor simpli.
Deși articolele pornesc de la cercetare lingvistică și istorică, ele sunt scrise într-un limbaj clar și accesibil. Profesorul Ilie Dumitru nu se adresează doar specialiștilor, ci tuturor cititorilor. Explicațiile sunt însoțite de exemple, de povești, de trimiteri la viața de zi cu zi, astfel încât lectura devine plăcută și ușor de urmărit.
De aceea, volumul poate fi citit atât de un lingvist, care caută detalii tehnice, cât și de un cititor obișnuit, care vrea să afle mai multe despre satul său sau despre istoria locului.
Această carte nu este doar un volum de „studii și cercetări”, ci și o carte pentru suflet. Ea ne arată cum numele oamenilor, ale satelor, râurilor și drumurilor sunt legături vii cu trecutul nostru. Ne amintește de dascăli, de învățători, de scriitori locali care au pus umărul la formarea culturii românești. Și nu uită nici de suferințele oamenilor simpli, prinși în vâltoarea istoriei.
Cititorul care va parcurge aceste pagini va privi cu alți ochi locurile pe care le știe. Un deal, o vale sau un drum nu vor mai fi doar peisaje sau repere geografice, ci file de cronică, încărcate de povești și de memorie. Este o carte despre oameni, locuri și memorie. O carte pentru suflet.
Profesorul Ilie Dumitru ne invită să ne reîmprietenim cu propriile rădăcini, să învățăm să respectăm trecutul și să prețuim patrimoniul cultural pe care l-am moștenit. Într-o lume grăbită și schimbătoare, această carte vine ca o lecție de continuitate și ca un îndemn de a nu uita cine suntem.
În Cuvântul înainte al lucrării, Profesorul Ilie Dumitru scrie:
„Această modestă carte are la bază pasiunea de a mă informa în domeniul fascinant al cercetărilor lingvistice. Ca elev, am îndrăgit gramatica limbii române pe care am „furat-o” de la un profesor al Școlii Normale „Preda Buzescu” Slatina, iar istoria am învățat-o de la dirigintele meu, om cu simțul sintezei. Cartea aceasta a fost precedată de activitatea de culegere a materialului de cercetat. Am descoperit în toponimie și graiul local cuvinte de origine dacă, cuvinte care au supraviețuit timpului. Pentru mine, toponimia noastră este românească, dar și cu elemente alogene, firești.
Din iubire pentru moșnenii din Valea Dârjovului, am scris și monografia Comunei Valea Mare. Acești moșneni m-au ajutat și m-au inspirat. Ei au botezat locurile și animalele. Ei sunt constanta existenței noastre pe aceste locuri.
Gândurile m-au purtat și către învățătorii și profesorii care au slujit cu credință școlile noastre: George Poboran, Ioan Ionașcu – director al școlii normale „Preda Buzescu” Slatina, cercetător al istoriei Oltului; către criticul literar Dumitru Caracostea. Am scris și despre învățătorul erou Petre Niță din Valea Mare, care a funcționat la școala Trestia din județul satul Mare. Acești oameni merită toată recunoștința noastră.”