Comuna Frumoasa aparține zonei etnografice a Scaunelor Secuiești, zonă cu un profund caracter rural și tradițional. Aici, în urmă cu 13 ani, la inițiativa lui Robert András, conducătorul composesoratului din localitate, a luat naștere un festival a cărui denumire te duce cu gândul la gastronomie și la distracție. Numai că la Festivalul Cârnaților de la Nicolești (sat aparținător comunei Frumoasa) nu este vorba despre distracție ci despre implicarea fiecărui membru al comunități în mai binele acesteia. Este vorba despre muncă, despre mândria fiecărui participant de a face ca localitatea lui, consătenii lui să prospere. Nu unul sau altul, ci toți deopotrivă. În cele patru sate ale comunei (Frumoasa, Nicoleşti, Bârzava şi Făgeţel) trăiesc (conform recensământului din anul 2011) 3.633 de locuitori (Frumoasa – 1.841, Nicoleşti – 1.106, Bârzava – 621, Făgeţel – 114). Majoritatea populaţiei (3.466) este de naţionalitate maghiară, există un număr mai mic de români (86 de persoane), romi (63) și alte naționalități.
Pentru că secuii au avut un rol important în apărarea granițelor, administrația locală și Asociația Szépvízért, au înființat la Frumoasa (cu sprijinul guvernului maghiar), Centrul Memorial al Grănicerilor Secui, un muzeu unic la nivelul Transilvaniei, perfect organizat după toate regulile muzeologiei, care oferă informații pentru turiști dar și un loc în care copiii și tinerii din zonă învață despre trecutul lor.
Chiar dacă – așa cum am menționat mai sus – numărul românilor este extrem de mic în raport cu secuii, există acolo o comuniune specială. Am întâlnit oameni deosebiți, profund implicați, prietenoși, pe care îi unește munca în agricultură, la creșterea animalelor, la prelucrarea lemnului și serviciile necesare într-o comunitate.
Pentru mine, ajuns acolo din Oltenia grație unei oportunități oferite de Claudia Pocșoară (căreia îi mulțumesc și pentru aceasta dar și pentru întâlnirea cu un alt luptător cu morile de vânt, Tiberiu Ștef), a fost ceva aproape de necrezut: case mari, frumoase, îngrijite, magazine, restaurant și o cafenea demne de a sta în mijlocul unui oraș cu pretenții, străzi asfaltate și trotuare, Casă de Cultură și Cămin Cultural (cu activitate și încălzite!), un muzeu al grănicerilor (care merită neapărat vizitat), o casă tradițională organizată ca un muzeu al tradițiilor (îngrijită de Ștefan Lacatuș), mai multe monumente și troițe, o biserică armeano-catolică (construită între 1762 și 1785, la care am ascultat un minunat concert de orgă) și, peste toate acestea, o fabrică de prelucrare a laptelui (care produce brânzeturi și cașcaval de foarte bună calitate și într-o bogată gamă sortimentală) – o investiţie care procesează zilnic 3.000 de litri de lapte provenit de la animalele membrilor composesoratului și ale cărei baze au fost puse în anul 2011 de 107 crescători de animale din comuna Frumoasa şi cele două sate aparţinătoare, Bârzava şi Nicoleşti, obiectivul fiind realizat din contribuţiile composesoratelor şi bisericilor din cele trei localităţi, ale Consiliului Local şi ale membrilor Asociaţiei Crescătorilor de Bovine din zonă -, dar și o fabrică de prelucrare a cărnii, „Zoo end Com” (cu o capacitate de prelucrare de peste 360 de tone anual).
Într-unul din rarele momente în care Robert András putea fi abordat fără a-l reține din organizarea activităților și coordonarea voluntarilor, am vrut să aflu de la el povestea acestui festival.
- Robert András, de ce un festival al cârnaților aici, la Nicolești?
— În grupul de prieteni pe care îi am – îi avem -, foarte mulți se pricep la cârnați, la măcelărie. Aici, la noi – cum cred că în toată țara -, la fiecare casă se taie porc, se face pomana porcului și se fac foarte, foarte mulți cârnați. Este ceva care ne reprezintă.
- Ce înseamnă Festivalul cârnaților pentru tine și pentru comunitatea din Nicolești, din Frumoasa și nu numai?
- Eu sunt unul dintre cei 120 de voluntari pe care îi avem în Nicolești și cu care, iată, am ajuns la cea de-a 13-a ediție a Festivalului Cârnaților.
- Ai pronunțat un cuvânt important: voluntariat. Ce înseamnă voluntariat aici, la Frumoasa?
- Da, eu sunt foarte mândru de chestia aceasta, pentru că peste 10% din localnicii satelor noastre fac muncă voluntară anuală pentru binele și în folosul comunității. Noi avem două festivaluri și avem foarte multe evenimente la care participă.
- Cum lucrează acești voluntari?
- Momentan avem șase grupuri de voluntari. Îi avem pe cei tineri, avem măcelarii, avem pompierii voluntari, avem paza și protecția, avem echipa composesoratului, și avem cluburi de vârstnici. Oricine vrea să facă voluntariat își găsește unde să adere, dacă dorește.
- Festivalul Cârnaților este interesant și din acest punct de vedere, al colaborării dintre echipe.
- Pe parcursul acestor patru zile de festival, băbuțele noastre gătesc – cum ați văzut – , tinerii în albastru vin și pun pe masă pentru invitați tot ce trebuie, iar măcelarii, bineînțeles, pregătesc și servesc mâncărurile.
- Spuneai ceva despre composesorat. Trebuie să spunem că aceste composesorate au fost comunități de obști sătești care puteau fi întâlnite în toată Europa, funcționând practic după principii aproape identice. De când funcționează composesoratul aici și cum a fost el inițiat?
- Obștile și composesoratele în România au luat ființă cu legea 1 din 2000, prin care au fost parțial retrocedate terenuri cărora li se spunea indivize, preponderent păduri și pășuni. Fiecare sat montan în România are ori obște, ori composesorat. Și sate din alte zone au, dar preponderent sunt în zona montană. Este o formă asociativă, sunt asociați înregistrați la tribunal și acum depinde de posibilitățile fiecărei obști sau fiecărui composesorat cât pot să dea către comunitate. Pentru noi, pilonul principal este comunitatea.
- Cum se desfășoară lucrurile în composesoratul vostru?
- Modul nostru de a gândi și a lucra este reprezentat de trei piloni: cel economic, cel social și cel de mediu. Pentru noi, cel mai important este cel social, nu cel economic, dar ai nevoie și de cel economic ca să poți să îl susții pe cel social. Iar legislația din România este foarte severă pe cel de mediu.
- Câți membri are composesoratul vostru?
- Composesoratul nostru nu este considerat un composesorat mare în zonă, este mai degrabă mic spre mijlociu. Noi avem 470 de membri, care în total dețin undeva la 2.052 de iugăre.[1]
- Sunt doar proprietari privați, sau și primării?
- În cazul nostru doar biserica locală are și ea niște iugăre în composesorat.
- Îmi povesteai când am venit aici ceva legat de alegerile la composesorat, și mi s-a părut foarte interesant.
- Și la noi, alegerile sunt din 4 în 4 ani, că este formă asociativă. Aici este o problemă, că lumea, membrii composesori sunt puțini cei care au mai rămas acasă. Eu cunosc composesorate unde nici 5% din membri nu sunt din sat, și acolo este foarte greu să faci o adunare generală. În cazul nostru, noi avem undeva în jur de 60% care sunt din comună și restul sunt de mai departe. Așa că noi încă putem să avem un cuvorum ca să putem să mergem înainte.
- Să revenim la Festivalul Cârnaților. Înțeleg că sunt mai multe echipe formate din oameni care vin hotărâți nu neapărat să câștige premiile, cât să fie prezenți acolo.
- Anul acesta avem 33 de echipe, din care 8 echipe venite din Ungaria, una din Slovacia, echipe și din zonă, din România. Este locul unde se întâlnesc. Noi, aici nu condiționăm pe nimeni, fiecare vine cu ce dorește să ofere și celorlalți, și publicului. Nu venim noi să spunem că n-au voie să aducă nimic înăuntru. Dar, pe partea de igienă, e foarte important ca produsele de bază – carnea, slănina -, să vină dintr-o direcție controlată. De aceea avem firma din sat, „Zoo end Com”, și de la ei cumpărăm carnea. Anul acesta, toată carnea din care s-au făcut cânații ne-au dat-o gratis, ca sponsorizare. Cele 33 de echipe au primit câte 10 kg de aluat – 7 kg de carne tocată și 3 kg de slănină – din care ei au realizat cârnații, fiecare echipă după rețetă proprie. Fiecare echipă trebuie să vândă către vizitatori, printr-un sistem de jetoane, pentru că la noi totul este fiscalizat. Când vin vizitatorii, avem o casă de marcat de unde ei cumpără jetoane. Un jeton costă 5 lei și cu aceste jetoane merg la echipe, vin la noi la organizatori și cumpără ceea ce doresc să consume. Fiecare echipă trebuie să dea înapoi organizatorilor 60 de jetoane. Sistemul este gândit în așa fel încât dacă ei vând tot ce primesc, pot să facă undeva între 100 și 120 de jetoane și atunci, cumva este răsplătită și munca lor, prin faptul că trebuie să dea doar 60 de jetoane către composesorat, nu mai mult.
Ar mai fi de notat un alt fapt care denotă seriozitatea și respectul organizatorilor și concurenților pentru oameni, pentru muncă și pentru animalele care le asigură traiul și care nu le lasă loc și timp pentru petreceri.[2] Începând cu respectarea programului propus (ora 10,00) și terminând cu ora de închidere a evenimentului (ora 16,00), au avut loc atâtea evenimente încât nimeni nu a avut timp să se plictisească.
La ora 10,00 fix (conform programului) a început pregătirea și tăierea demonstrativă a doi porci, de către două echipe distincte, animalele sacrificate fiind donate de către Fabrica de prelucrare a cărnii „Zoo end Com” (pentru a garanta igiena și siguranța alimentară). Spun demonstrativă pentru că una dintre echipe a făcut tranșarea începând cu spinarea porcului iar cealaltă începând cu burta, astfel încât privitorii să vadă care sunt avantajele și dezavantajele fiecărui stil de tranșare. De menționat că toată carnea rezultată din tranșare a fost vândută doritorilor, pe baza jetoanele achiziționate de la composesorat.
A început apoi împărțirea cărnii către cele 33 de echipe care au făcut cârnații pentru concurs, fiecare după rețetă proprie, cu condimente cunoscute sau… secrete, în total 330 de kilograme.
La fiecare stand (numerotat) se puteau găsi toate bunătățile gastronomice ale zonei: zeci de tipuri de cârnați, cărnuri pregătite în toate modurile posibile, jumări apetisante, untură pe pâine, cașcavaluri și brânzeturi diverse, pâine și produse pe patiserie și, desigur, nelipsita palincă, absolut toate făcute în gospodăriile proprii sau în societăți comerciale specializate.
Au fost însă și alte atracții: un concurs adresat tăietorilor de lemne și cârnatul de 150 de metri fript pe un dispozitiv care face deliciul privitorilor care abia așteaptă momentul în care vor putea gusta câțiva (sau mai mulți!) centimetri din apetisantul cârnat.
Nu pot să nu amintesc și de Michi Pompieru’ din Crasna, care cu acordeonul său, cu vocea și cu costumația atrăgea publicul la standul lor, al pompierilor.
Și cum orice concurs are un juriu, membrii celui de la Nicolești au fost personalități recunoscute internațional în domeniu: Benedek Arpád (Ambasador Gastronomic al Municipiului Gheorgheni, Căpitan-Șef al Ordinului Focului Deschis din Nordul Ținutului Secuiesc), Pálffy Csaba (din Odorheiul Secuiesc, membru al Ordinului Maghiar al Mesei Albe din Transilvania și al Ordinului Focului Deschis), Dr. Miskucza Mária (din Ungaria, inginer specialist în industria cărnii, fost Șef al Departamentului Alimentar al Companiei Bálint Analitika Kft), Dékany Attila (din Ungaria, proprietar al Deka Union, furnizor de cârnați pentru mai multe lanțuri internaționale de hipermarketuri) și Hajduk Zoltán (din Ungaria, Ambasador Gastronomic al Ordinului Maghiar al Mesei Albe din Transilvania, deținător de record Guinness la prepararea cârnaților). Locul 1 a fost câștigat de echipa Krajcáros din Miercurea Ciuc, locul 2 de echipa Harmopan din Miercurea Ciuc, locul 3 de Echipa din Kétegyháza din Ungaria. Cel mai bun cârnat a fost declarat cel făcut de echipa Fesszeg din Bârzava, Harghita.
În cadrul festivalului a a mai avut loc un concurs inedit în care cel care ghicea greutatea unei pulpe întregi de porc (un fel de Jamón, cum au spaniolii) o putea lua acasă gratis. Aceasta a fost câștigată de două persoane care au ghicit la fel, cel mai aproape de greutatea reală. Cei doi au fost întrebați dacă vor să mai ghicească încă o dată, pentru departajare, sau să împartă pulpa de porc. Au ales să împartă. Personal, mi-a părut rău că nu a câștigat unul dintre concurenți, care declarase la înscriere că în cazul în care o va câștiga, o va dona Căminului de copii din localitate.
Nu pot încheia acest articol fără a spune ceva despre troița ridicată în memoria lui Cekany Ferenc, un om special care a venit de la început alături de festival (a fost și membru al juriului dar a și sponsorizat de fiecare dată). Pe plăcuța amplasată pe troița realizată de sculptorul local Szakacs Gyula, din Nicolești (care a făcut parte și din echipa de măcelari) stă scris: „Feri bácsi, Regele cârnaților, care s-a născut la Oradea, și-a petrecut viața și activitatea la Gyula și care s-a simțit acasă la Ciceu/Miclăușeni (Csíkszentmiklós)”.
Da, la Frumoasa și Nicolești, în ținutul secuilor, am primit o lecție despre cum ar trebui să fie orice comunitate din România care să se poată întreține cu resurse financiare, materiale și umane proprii, despre muncă, despre pasiune, dăruire, altruism și prietenie. Iar Robert András, liderul composesoratului din Nicolești este, cu certitudine, un exemplu demn de urmat.
[1] Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, utilizată preponderent în Transilvania, echivalentă cu aproximativ 0,5775 hectare (5.775 metri pătrați). Așadar, suprafața deținută de composesorat, 2.052 iugăre × 0,5755 ha, însumează aproape 1.200 ha.
[2] Să nu uităm că la ora la care acolo, la Nicolești s-a încheiat festivalul, la noi, în Oltenia, evenimentele de acest gen abia că încep.
