În zona Olteniei sărbătoarea de la 1 februarie poartă mai multe denumiri însă cea mai cunoscută și folosită este aceea de Trifonul. În această zi se practicau o serie de ritualuri pentru protecţia viilor și a livezilor de pomi fructiferi. Trifonul este considerat mai mare peste câmpuri, stăpânul absolut al insectelor. Este o sărbătoare restrictivă la care nu participă decât bărbaţii. Preotul slujeşte la capul viei, făcând rugăciuni. Înainte de asta însă, preotul blesteamă gângăniile: „(…) Vă blestem pe voi viermi, omizi, gândaci, şoareci şi purici, tot felul de muşte, molimi şi furnici, şi tot felul de jigănii ce se târăsc pe pământ şi păsări ce zboară şi aduc stricăciuni şi pagubă holdelor, viilor…” 
După aceste cuvinte preotul stropeşte pe deasupra viei cu busuiocul udat cu apă sfinţită şi binecuvântează via să aibă rod bogat. Cu apă sfințită erau stropiți și proprietarii viilor la marginea cărora se făcea slujba. Câteva corzi de viță de vie erau tăiate ritualic iar din ele se confecționau prin împletire fie coronițe, fie un fel de cingători care, spuneau oamenii, îi fereau de dureri de cap, respectiv de șale. 
Urma o petrecere câmpenească, organizată între plantațiile de vii, la care participau proprietarii de vii care se învecinau dar și invitați. Se începea cu dezgroparea sticlelor de vin îngropate special în vie pentru această sărbătoare, în locuri doar de proprietari știute. Uneori, petrecerea continua în sat, la casa unuia dintre ei. Și pentru că era petrecere, nu lipseau nici lăutarii fără de care voia bună nu era deplină.
Sărbătorirea Sfântului Mucenic Trifon la 1 februarie 2026 nu și-ar fi putut găsi un loc mai bun decât Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești. Aflată la prima ediție aici, sărbătoarea Trifonul Viilor a strâns la un loc proprietari de plantații viticole, producători de vin, specialiști în domeniul cultivării viței de vie și al vinificației dar și mulți iubitori ai acestei licori care dezleagă limbile, după cum se spune. Și da, s-au spus multe acolo despre vița de vie și despre vinuri în general, dar mai ales despre vinurile aduse spre degustare și înscrise într-un concurs născut ad-hoc, în Hanul „Casa Tanti Maria” din curtea muzeului, gospodărit cum se cuvine de doamna Maria Găncilă, femeia care a reușit să înscrie în lista produselor tradiționale românești nu mai puțin de douăzeci și unul de produse atestate ca „Produs montan”, o mențiune de calitate aprobată la nivel european, acordată de către Agenția Națională a Zonei Montane.
„Casa Tanti Maria” este unul dintre cei mai importanți ambasadori ai tradițiilor culinare românești. Domnul Iustin Dejanu, managerul Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești ne-a dezvăluit că recent, Charlie Ottley, cunoscutul jurnalist și regizor englez specializat în realizarea de documentare de călătorie ce explorează frumusețea și diversitatea peisajelor naturale ale României, a realizat la Hanul „Casa Tanti Maria”, pentru Netflix, un episod din seria „Romanian Flavor” despre tradițiile culinare românești.
Organizată cu sprijinul Consiliilor Județene Argeș și Olt de către Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești și Centrul Județean de Cultură și Artă Olt la inițiativa lui Valeru Ciurea, consultant artistic în cadrul Centrului Județean de Cultură și Artă Olt și Iustin Dejanu, managerul muzeului, sărbătoarea s-a transformat într-un adevărat eveniment cultural și spiritual la care au aderat – pe lângă participanți – entități media cu preocupări în viața satului: Radio România Antena Satelor (reprezentată de realizatorul Constantin Pașol) și Agro TV (reprezentat de Elena Picu), dar și alte ziare locale și regionale.
După slujba religioasă oficiată la capul viei de către preoții Laurențiu Bălășoiu, Cristian Dragomirescu și Cristinel Stanciu, toți cu parohii în Ștefănești, evenimentul a continuat cu un simpozion dedicat viei și vinului de-a lungul istoriei, cu discuții purtate cu specialiștii în creșterea și îngrijirea viței de vie dar și a secretelor unei vinificații bune și cu schimburi de informații între producătorii care au adus cu ei mostre din vinurile lor pentru degustare. Urmare experienței acumulate în cei 25 de ani de când particip an de an la această sărbătoare itinerantă prin județul Olt, una dintre sărbătorile importante odinioară în viața oamenilor de la sate, am mers la Golești cu câțiva reprezentanți de seamă ai Oltului, din zone viticole cunoscute și consacrate: Marian Șerban, Marius Gâlcă, Silviu Cristian Popa, Ionuț Pirciu și Florinel Eugen Piperea din Ianca și Potelu; Laurențiu Dincă, Constantin Radu și Dumitru Irimia din Morunglav, Florian Mărghidanu, Bogdan Iulian Roșu, Daniel Eugen Dobre, Relu Aurel Mircea și Marin Vesela din Drăgănești Olt; Sergiu Ștefan Gorjan din Drăgășani, dar și Ionel Cococi, meșterul popular ceramist din Vădastra care a adus cu el și vinuri realizate de un alt împătimit al vinificației din Vădăstrița. 
Ei sunt o parte dintre oamenii care au preluat și păstrează de acum sărbătoarea an de an și, chiar și atunci când nu i-am mai îndemnat noi, ei nu au întrerupt, au continuat, pentru că au văzut că este ceva frumos, care îi unește și care îi face să fie mândri cu soiurile lor de viță de vie și vinurile cu care intră în concurs cu siguranța celui care știe că se bazează pe calitățile certe ale acestora. Le-a plăcut și duc mai departe și pentru că acum nu mai pot să trăiască fără Trifon, fără Bobotăi[1] și alte obiceiuri tradiționale de peste an. Și fără vin, bineînțeles. 
Marian Șerban, de la Potelu, spunea despre viile de nisip din zona lor: „Viile noastre se mențin de sute de ani, avem fel și fel de soiuri de viță, nu am să le enumăr aici pe toate, puse de înaintașii noștri, cu sute de ani în urmă, la șanțuri care se săpau manual, la aproximativ doi metri, se punea joarda de viță și anual o astupau în timp ce ea creștea, o a astupau. Așa s-au format aceste vii care rezistă de sute de ani. Și presupunem că și de asta nu au fost atacate de boli, dar și datorită Sfântului Trifon, că noi l-am cam sărbătorit, și-am alungat bolile.” L-am întrebat pe Marian Șerban dacă viticultura are un viitor acolo, în zona lor, și mi-a răspuns cu tristețe: „Nu prea. Numai de familie. Populația este oarecum îmbătrânită, și foarte puțin vor să mai muncească.” Ca să îi mai dau o doză de optimism i-am spus că dacă ar fi să glumesc, aș spune că are viitor, dovadă este vinul lui Cococi, care vine de la Vădastra și care are peste șapte mii de ani, vine din neolitic. Meșterul Cococi este cel care a reînviat ceramica neolitică de Vădastra, pe care o face cu deosebit succes din anul 2000, și care de curând a primit din partea Direcției pentru Cultură Olt titlul „Valoare reprezentativă a culturii tradiționale din Oltenia”. Așa că și-a făcut și etichetă pentru vinul lui. Dealtfel, toți oltenii au avut sticlele cu vin etichetate.
Concursul de vinuri organizat oarecum ad-hoc a fost până la urmă cel mai așteptat moment al evenimentului. Au fost înscrise în concurs 36 de mostre de vin din viile unor producători particulari din Olt (Potelu, Ianca, Morunglav, Vădastra, Vădăstrița), din Drăgășani și din Ștefănești – Argeș jurizate de somelierul Liviu Birceanu din Argeș și de dr. ing. Sergiu Ștefan Gorjan din Drăgășani. La concurs, somelierul Liviu Birceanu a spus: „Am văzut până acum câteva vinuri din soiuri – Roșioară, Gălbioară și alte soiuri locale -, pe care până acum eu nu le-am întâlnit și chiar îmi doream să iau contact cu ele pentru că, așa cum s-a mai spus aici, riscăm să le pierdem, pentru că suprafața lor locală a ajuns să reprezinte undeva sub 1% din totalul viilor din România.”
Toate premiile, pe categorii (vinuri albe, vinuri roșii și vinuri roze) au fost adjudecate de reprezentanții județului Olt, cu excepția unuia dintre premii (premiul II la vinuri roșii) care a fost câștigat de un reprezentant din Hârsești. Premiile au fost următoarele: la vinuri albe, premiul I a fost adjudecat de doi producători din Vădăstrița, Cosmin Sârbulescu și Mihai Geică, premiul al II-lea de către Nicole Cărămizaru din Morunglav iar premiul al III-lea de către Daniel Dobre din Drăgănești Olt. La vinuri roșii, premiul I a fost câștigat de Marian Șerban din Potelu iar premiul al III-lea de Sergiu Ștefan Gorjan din Drăgășani. La categoria vinuri roze, premiul I a fost adjudecat de Marius Gâlcă din Ianca (din viile de la Părăsituri), premiul al II-lea de către Laurențiu Dincă din Morunglav și Ionel Cococi din Vădastra, iar locul al III-lea de către Daniel Truță din Morunglav.
Cârlogancă, Plăvaie, Berbecel, Albitură, Gălbioară, Roșioară, Iordană, Hormuz, Braghină, Băldoaie, Gordan, Parmac, Săină, O mie unu, (strugure asemănător cu zaibărul), Coarnă – albă și neagră, Sarcină, Berbecel, Gălbioară, Roșioară, Razachie, Othelo (sau otelă cum este cunoscut la noi), Negru de Drăgășani, Novac, Crăcană, Negru Vârtos, Băbească Neagră, Cioinic, Crâmpoșie, atâtea denumiri de soiuri de viță care singure sau în amestec dau vinuri de excepție.
Gheorghiță Boțârcă, producător de vin din viile de pe dealurile Boțârcanilor, din Argeș, care a adus câteva mostre de vin, un Burgund, o Fetească neagră, un dulce și o Fetească regală (dar în afara concursului – după cum a ținut să specifice), spunea că vinul nu se naște fără trudă multă, așa cum nici albinăritul sau tot ce ține de gospodăria țărănească nu este la îndemâna oricui. „Când am auzit de ce doriți să faceți aici am venit cu mare drag! Și, poate, din serbarea de astăzi, ținând cont de locul acesta pe care înțeleg că îl botezăm astăzi, de la anul să facem o tradiție din asta. Părinții mei nu au avut soiuri. Singurul soi pe care neamul meu l-a avut, plantat de taica Gheorghe Boțârcă, a fost din Crâmpoșia adusă de Ion Mihalache și de familia marelui profesor Răducanu, un mare iubitor de podgorii și de vinuri care, alături de Virgil Madgearu a întemeiat Academia de Științe Economice din București. Este păcat că din vechile podgorii nu a mai rămas nimic, viile transformându-se în niște frumoase plantații de… salcâm.” Și, pentru a demonstra (dacă mai era nevoie!) că și poeții iubesc această zi, pe roll-up-ul cu care a venit la eveniment avea înscrisă o poezie a poetului Victor Eftimiu.
PRIN FOC VIN LA TINE
Astăzi prăznuim cu cinste, după datina străbună,
Ziua Vinului – licoarea cea mai veche și mai bună,
Zămislită din pământul, frământat de-atâți români
În podgoriile noastre renumite din străbuni.
Au băut din vinul nostru, pe la hanuri din răscruci,
Căpitani și jupânițe, boieri vechi, clăcași, haiduci…
L-au băut la zi de nuntă, pe sub înflorite porți,
Ți-au slăvit, vărsând paharul, pomenirea celor morți.
Doamna Neaga și coconii pârcălabului Gherghina,
Stareții și negustorii, cei veniți de la Ianina,
Însuși Voievodul țării Neagoe-Cel-Ziditor
Bea din vinul fără seamăn al Topolovenilor!
Sus ulcica, sus paharul! După legea strămoșească.
Ne-au adus romanii apa: Dumnezeu să ne ferească!
Astăzi însă cu romanii ți-ar fi greu să te împaci;
Ziua Vinului e astăzi. Noi slăvim străbunii daci!
Chiar dacă există riscul real ca peste trei-patru decenii, din cauza costurilor ridicate ale întreținerii viilor, ale condițiilor climatice din ce în ce mai neprietenoase cu plantațiile de viță de vie și a lipsei forței de muncă, soiurile de viță de vie din zona de sud a județului, de la Ianca și Potelu, dar și viile personale ale oamenilor din celelalte zone cu potențial viticol să dispară, oamenii încă mai țin de viile lor, de renumele pe care îl aveau odată soiurile de viță de vie îngrijite de ei și vinurile pe care le produceau. Este de apreciat faptul că acești oameni păstrează tradițiile locului, conservându-le și demonstrând în felul acesta că țin în continuare și la aspectele spirituale ale vieții satului, ca parte integrantă a existenței lor.
Și, pentru că a fost sărbătoare, nu putea lipsi muzica bună pe care a interpretat-o Grupul Vocal „Bujorelul”, din Drăgănești Olt, într-o formulă restrânsă, cu Florian Mărghidanu, Bogdan Iulian Roșu, Daniel Eugen Dobre, Relu Aurel Mircea și Marin Vesela, o mână de oameni dedicați și muzicii dar și viei și vinului.
Cu siguranță, începând din acest an, Goleștiul și Ștefăneștiul se alătură localităților în care obiceiul Trifonul viilor, închinat Sfântului Mucenic Trifon, va avea un viitor, așa cum sperăm că vor avea și viile cu soiurile noastre tradiționale dar atât de speciale.
[1] Obicei practicat la Lăsatul de sec pentru postul Paștelui, care mai poartă numele de Strigarea peste sat, Focurile, Ălimări sau Apelul, funcție de zona în care se practică.
