De șase ani, în plină vară, la Corbu, în județul Olt se desfășoară o tabără care se adresează copiilor și tinerilor din localitate (extinsă acum și pentru copiii din comunele limitrofe). Ce este deosebit la această tabără? Aș începe cu faptul că este o tabără gratuită, aș continua cu faptul că se adresează în principal copiilor și tinerilor fără posibilități materiale, care altfel nu și-ar putea permite să participe la activități educative, culturale și sportive susținute și realizate pe tineri și adulți veniți de la Timișoara și care fac aceste lucruri în regim de voluntariat. Ar mai fi de adăugat faptul că atât micul dejun cât și prânzul sunt servite aici în regim de gratuitate. Am lăsat la urmă un alt element important al acestei tabere, acela că o parte dintre copii, selectați pe baza unor criterii transparente și oneste stabilite de către organizatori, participă la o tabără națională, în localitatea Brădățel, din munții Retezat. 
Am vrut să aflu mai multe despre această tabără, despre organizatori, despre tinerii care se implică voluntar în activitățile de educare și de creativitate ale copiilor participanți la tabără. Primul cu care am stat de vorbă este medicul Marius Ionuț Puenea, medic de medicină de familie în Corbu.
— Sunteți omul care a sprijinit punerea în practică a ideii de a se face această tabără. Cum i-ați cunoscut pe oamenii care iată, de ani buni, vin aici, la Corbu, să facă voluntariat cultural-educativ-spiritual?
— Pastorul Ioan Maior a venit de la Timișoara la Corbu cu un proiect medical. Medicamente donate gratuit. Atunci am intrat eu în acest proiect, tot ca voluntar. Ulterior s-au dezvoltat acțiuni cu Asociația Medicilor Creștini, medici care doresc să facă bine. Făceau asta gratuit, câte o săptămână, două. Servicii medicale de calitate, plătite doar de ei. Beneficiarii primeau gratuit servicii stomatologice, servicii de evaluare ecografică, electrocardiografică, pediatrie, dermatologie, psihiatrie. Și facerea asta de bine a intrat așa în sângele meu. Și am descoperit după câțiva ani și pe acești tineri din Biserica Baptistă din Timișoara. Ei au venit aici ca să se implice în educarea tinerilor, în încercarea de a trasa o speranță pentru fiecare să vadă dincolo de granițele comunei. Au venit cu această idee, cu proiectul unei tabere de zi, în vară, pentru tinerii care altfel nu și-ar putea permite, care nu au văzut niciodată o tabără, nu au mers la munte, nu au mers la mare. Este o tabără care durează câteva zile, în care copiilor li se predau cunoștințe despre artă plastică, artă teatrală, educație creștină, activități sportive… Sunt optzeci și ceva de copii care beneficiază zilnic de atenția voluntarilor veniți de la Timișoara, de o gustare de mic dejun și de o masă de prânz.
— Este minunat și în același timp de mirare faptul că vin aici atâția copii care altfel fie ar sta cu ochii în telefoane (dacă ar avea telefoane), fie ar face orice altceva în afară de a se ocupa de cunoaștere.
— Sunt oameni care vin de la sute de kilometri să facă voluntariat, să educe, să facă bine. Se implică și, educând pe alții, se educă și pe ei. Dintre copiii și tinerii din Corbu și din comune limitrofe care au participat de-a lungul timpului la aceste tabere unii chiar au mers la facultate, chiar dacă proveneau din familii modeste. Au avut o ascensiune fantastică și s-au schimbat mult în bine.
— Am înțeles că o parte dintre cei care participă la această tabără sunt selectați să participe și la o tabără organizează la Brădățel, în munții Retezat.
— Da, și anul acesta cam zece copii din Corbu și din alte localități vor beneficia de o tabără în Retezat, un loc fantastic, aer curat, pădure, se fac activități sportive, drumeții, tiroliană, merg pe munte, învață ce riscuri pot apărea, ce obligații avem atunci când mergem pe munte, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne pregătim, cum să pregătim un hamac, cum să pregătim o construcție care să ne protejeze de intemperii, învață să facă o plută din bidoane, lucruri care sunt nu doar interesante, ci și practice și sunt o alternativă la jocurile interminabile și atât de nefolositoare de pe telefon.
— Am văzut și mulți părinți veniți în tabără, să vadă ce fac copiii lor acolo și, de ce nu, să învețe și ei lucruri odată cu copiii lor.
— Părinții sunt, bineînțeles, informați. Există un accept dat de părinți. Li se prezintă proiectul. Este deja al cincilea sau al șaselea an în care tinerii de la Timișoara vin și își derulează proiectul lor de suflet, iar părinții deja îl cunosc, și nu doar că acceptă, participă, sunt invitați la prezentări pentru că este un proiect transparent. De multe ori, profesorii care se implică în acest proiect din partea comunității sunt mirați când văd elevii care la orele lor de curs nu pot să stea zece-cincisprezece minute liniștiți, aici, la prezentările și la activitățile din tabără se implică ore în șir și sunt foarte încântați și au o energie pozitivă.
Tibi Janai vine de la Timișoara. A urmat Dreptul, însă după ce a absolvit și Facultatea de Teologie s-a dedicat credinței și voluntariatului.
— Ce reprezintă această tabără, cine sunt organizatorii și de ce la Corbu?
— Tabăra aceasta are loc la Corbu din anul 2019 la inițiativa domnului doctor Marius Puenea, medic de familie aici. Atunci, în 2019, Paul Groza împreună cu trei tineri au venit să aducă un scaun de stomatologie pe care să-l donăm în beneficiul locuitorilor acestei comune. Așa s-au legat lucrurile. Domnul doctor care aflase că sunt de la Biserica Creștin Baptistă din Timișoara și despre lucrurile pe care le facem noi pentru copii și tineri a zis că ar fi bine să venim să facem așa ceva și aici, la Corbu. Paul și cu ceilalți au venit în Comitetul Bisericii cu propunerea ca biserica noastră să organizeze o tabără în comună Corbu. Făceam și eu parte din acel Comitet și ne-am zis că chiar dacă ne despart 450 de kilometri, văzând deschiderea respectivă din partea comunității, am îmbrățișat ideea și împreună cu un grup de tineri am venit aici. El avea atunci 120 de copii în fiecare zi la tabără. Am observat lucruri frumoase: deschiderea autorităților, școala pusă la dispoziție, copiii aduși la tabără, nevoia de educație, în primul rând, de modele, lucruri care ne-au făcut să continuăm și chiar să creștem nivelul de pregătire. În fiecare an venim pregătiți cu toate resursele necesare. Stăm cu copii undeva la șase ore, șase ore jumătate. Diminețile le începem cu o gustare apoi avem program de închinare, îi învățăm cântece creștine, apoi avem lecții biblice, după care, pe tema lecției biblice avem reprezentarea artistică în care fac diverse desene sau construcții meșteșugărești – noi le spunem crafturi -, din diverse piese aduse și pregătite pentru fiecare dintre ei. După asta avem masa de prânz servită de o firmă autorizată pentru că nu vrem să avem probleme de niciun fel cu toxiinfecții alimentare. Toate cheltuielile taberei sunt suportate de către membrii bisericii noastre, ei sunt cei care pun la dispoziție resursele, mașinile și tot ce se folosește aici.
— De-a lungul celor cinci ediții practic efectuate (au mai fost două ediții care au fost suspendate din cauza pandemiei) ați observat o creștere a interesului și a rezultatelor pe care le așteptați de la această tabără din partea copiilor?
— Sigur că da! Îmi amintesc că în primul an de tabără, la prima interacțiune cu copiii din această zonă, nu am reușit să-i stăpânim deloc. Veneau de acasă – nu știu care era situația -, veneau foarte agitați, nu aveau loc unii de ceilalți, doar să băteau, se împingeau, să înjurau, vorbeau urât. Acea primă zi care ne-a dărâmat efectiv, nu știam unde am venit, nu reușeam să înțelegem. Începând cu ziua a doua lucrurile au început să se aranjeze, am încercat să le arătăm modele de viață, să le povestim despre Dumnezeu, să ne rugăm împreună cu ei, să îi aducem cumva la stadiul de respect reciproc, care trebuie să spun că nu exista.
— Câte grupe de vârstă aveți?
— Avem trei grupe de vârstă și o medie de 85 de copii și tineri. Astăzi cred că am trecut de media de 100 de copii pe zi. Anul acesta am avut la grupa 13 ani plus (13 până în 18 ani), 35 de copii în fiecare zi, copii cu care am putut să ținem lecțiile, să-i ținem toată ziua înăuntru, fără niciun fel de problemă. Dar acești copii au venit de când au fost mici. În fiecare an, cu noi au trecut prin toate etapele și au ajuns în acest moment în care nu doar că ne respectăm unii pe ceilalți, ci chiar suntem prieteni unii cu ceilalți.
— Înțeleg că în fiecare an se adaugă alții și alți copii participanți la această tabără.
— Așa este, în fiecare an se adaugă, chiar din comunele învecinate. Anul acesta am avut copii de la Floru, localitate aflată la câțiva kilometri buni de aici. Ne-au întrebat dacă îi putem primi și pe ei și, desigur, i-am primit cu drag și ne-a bucurat lucrul acesta.
— Lectorii cu care veniți aici de la Timișoara lucrează în sistem de voluntariat.
— Toți lucrăm în sistem de voluntariat. Absolut toți.
— Cum este să faci voluntariat? Ce te îndeamnă să faci voluntariat?
— Acum, ceea ce facem noi este un voluntariat îndemnat de credința pe care o Pentru că modelul este Domnul nostru Iisus Hristos. Noi suntem creștini baptiști și modelul nostru este Iisus Hristos, care la rândul Lui n-a făcut nimic pentru sine. Asta facem și noi. Domnul Iisus Hristos s-a ocupat de persoane de care nu s-a ocupat nimeni: de cei care aveau lepră, de săraci, de bolnavi. Pentru El au fost priorități. Și asta este ceea ce ne îndeamnă să facem cu mare drag ceea ce facem cu acești copii pe care – trebuie să spunem adevărul -, pe mulți dintre ei, poate de la când plecăm noi și până ne întoarcem la iarnă la colinde, nu îi îmbrățișează nimeni. Arătându-le dragostea lui Hristos, primim dragoste din partea lor. Și toți acești tineri învață să își prioritizeze lucrurile din viața lor.
— A crescut nivelul de educație, interesul pentru carte, pentru școală în rândul lor, al celor care au participat la această tabără și la celelalte activități pe care le-ați făcut împreună cu ei?
— Nu știu dacă interesul pentru carte a crescut din partea lor. Am aflat însă, de la doamna directoare (a școlii din Buzești n.n.), că unii copii care au venit aici au venit cu o formă de autism, unii destul de avansat. Acești copii, în acest moment sunt mult mai bine. Adică targetul lor nu poate fi foarte mare, nu pot să urce foarte sus din cauza bolii dar au învățat să citească și să scrie. Și acestea sunt lucruri care fac parte din categoria lucrurilor foarte bune care se întâmplă în astfel de tabere.
— Am înțeles că aveți o și tabără națională în care luați copii din taberele acestea.
— Da, este o continuare a acestei/acestor tabere. Este o tabără creștină la Brădățel. Un loc retras, undeva în munții Retezat. La barajul Gura Râului, după ce acesta a fost construit au rămas barăcile muncitorilor care au lucrat acolo. O parte dintre aceste barăci au fost recondiționate și s-a făcut o tabără care poate să găzduiască 150 de persoane, poate chiar mai mult. Avem un proiect în cadrul acelei tabere ca de două ori pe an să ducem din întreaga Oltenie tinerii care poate n-au interacțiunat niciodată cu mediul creștin. Se fac protocole de colaborare cu școli, cu primării… Între aceste protocoale de colaborare am cuprins și pe tinerii din Corbu, iar anul acesta și tinerii din Scornicești. Ei nu trebuie să plătească decât un sfert din costul taberei, cealaltă parte, adică 75% este asigurată tot de biserica evanghelică. Este un loc unde timp de o săptămână, tinerii trăiesc efectiv în munți, într-un mediu creștin. Au trei mese pe zi asigurate, au cazare, au consilier în cameră, au lideri de cameră, sunt seri de închinare, studiu biblic, adică practic se învață Biblia. De obicei, fiecare grup vine cu un însoțitor adult, care stă pe toată perioada taberei cu ei acolo, ca să nu se întâmple ceva. Desigur, sunt și tot felul de activități zilnice, sportive, culturale, educative. Este o drumeție lungă pe munte, în care se ajunge până sus, în inima Retezatului. Această tabără a avut un impact extraordinar. Cel puțin tinerii din zona Calafatului… Sunt foarte multe exemple de tineri care au venit într-o astfel de tabără și au plecat acasă total schimbați, mulți dintre ei sunt acum studenți, unii chiar au terminat studiile și sunt foarte serioși cu privire la viața lor. Copii cărora în societate nu le dădea nimeni nicio șansă. Asta e motivația pentru care ducem și de aici. Domnul doctor Puenea ne spunea că cei care au venit din acea tabără – care este peste ceea ce pregătit noi aici -, sunt cu totul alți oameni.
— Beneficiați de acordul și de implicarea părinților și a autorităților locale, al școlilor?
— Sigur că luăm acordul părinților, nimeni nu vine în tabără fără acest acord. Că e aici, că e de la Calafat sau din alte localități. Am găsit o deschidere extraordinară și ne bucurăm. După alegerile de anul trecut am așteptat să vedem dacă există aceeași deschidere, pentru că nu putem să venim dacă nu suntem primiți. Ne-a bucurat faptul că s-a dorit ca lucrurile să continue, parcă într-o deschidere și mai mare. Ați văzut prezența domnului primar, a domnului viceprimar, a tinerilor, a persoanelor adulte din sat… Ne place foarte mult să vedem că nu venim doar pentru copii. Noi venim și vrem să ne bucurăm și cu tinerii, și cu adulții, și cu familiile tinerilor din zona aceasta. Și vedem o deschidere foarte frumoasă. Anul trecut, unul din bătrânii din sat spunea că a venit să vadă sărbătoarea satului. Pentru că așa a devenit venirea noastră aici. Ne place foarte mult respectul. Oferim respect și avem parte de respect. Acesta este un lucru extraordinar, atât din partea copiilor cât și din partea părinților care își lasă copiii la noi la tabără. Avem copii de trei ani care vin și stau de dimineață până seara împreună cu noi.
— Probabil că există și locuri în care oamenii sunt sceptici, mai ales atunci când știu că vine cineva cu o anume nuanță religioasă pentru că de fiecare dată când apare ceva nou, oamenii au o anume doză de scepticism. Peste tot există religia creștin-ortodoxă, singura biserică pe care o știu.
— În această tabără doar o parte este creștină. De șase ani de când am venit în comunitate, în ultima zi de tabără venim în fața părinților cu recapitularea lecțiilor pe care le-am făcut și le spunem ce am vorbit cu ei. Nu vrem să fie nimic ascuns, vrem să fie totul la vedere și nici nu vrem să chemăm la o religie anume. Într-o anumită dimineață a fost o soție de preot, care este profesoară aici, și a stat cu noi la lecția biblică. Și ea a spus: „Păi știți că între noi și voi, între religia noastră și a voastră este egalitate, este o singură Biblie.” Ne bucură faptul că după ce plecăm noi, ei merg în fiecare duminică la biserica ortodoxă și preotul din satul acesta se ocupă de ei, continuă ceea ce am făcut noi. Noi nu ne dorim să-i chemăm la o religie, nu asta-i ideea. Nici Hristos n-a chemat la niciun fel de religie, a chemat la o relație cu el. Asta-i tot ce dorim să facem și o facem cu bucurie. Când vedem că în urma acțiunilor noastre sunt schimbări – și sunt schimbări foarte multe! -, nu putem decât să fim și mai motivați.
— Ați avut și un slogan interesant anul acesta: „Ancorat în credință.”
— Exact, „Ancorați în credință”, credința în Dumnezeu. Este o temă interesantă, pentru că tinerii trebuie să aibă repere. Și asta am vrut să facem. Am vrut să le arătăm un lucru practic, pentru că viața noastră pământeană începe în punctul A și se termină în punctul B. După aceea ea va continua pe partea de suflet. Asta am vrut să facem, să desfacem partea de trup de partea de suflet. Am spus că în drumul nostru pământean, urcăm într-o barcă în momentul în care ne naștem iar în momentul în care murim coborâm din barca respectivă, trupul se duce jos iar sufletul în Cer, sau în Iad. Că asta ne spune Scriptura. Și am vrut, cumva, practic, să-i urcăm în barca vieții și să le spunem că există, totuși, o ancoră de care să se țină ca să își poată continua drumul în viață.
Se apropia seara ultimei zile de tabără iar într-o sală de clasă, cei 18 membri ai Ansamblului folcloric Corbu, instruiți de inimosul și dăruitul Iliuță Budrugeac, făceau o demonstrație de jocuri populare specifice doar comunei Corbu. Apoi, în spatele Școlii Gimnaziale din Buzești copiii au cântat și s-au bucurat împreună. Pe terenul de sport a avut apoi loc ultimul meci de fotbal al taberei în vreme ce alți copii erau la locul de joacă amenajat în curtea școlii. La final, cu toții s-au adunat în jurul unui foc de tabără (așa cum se face în fiecare an), au cântat și au mâncat gogoși.
Chiar dacă cei doi interlocutori au vorbit despre acest lucru, nu pot încheia fără a menționa faptul că atât administrația locală cât și școlile din Corbu au fost de la bun început deschise ideii acestei tabere și au pus la dispoziție infrastructura necesară și mijloace de transport pentru copii.
