„Tabăra de muzică și literatură”, proiectul cultural național care își propune ca prin spectacolele și prezentările publice la care participă oameni de cultură și de spirit, cantautori, scriitori, poeți, artiști, istorici, etnologi din toată țara cărora li se adaugă valori culturale locale de acolo unde are loc respectivul eveniment a ajuns în iulie 2025 la Moisei. Nicolae Doboș, unul dintre cei doi organizatori ai evenimentului „Tabăra de Muzică și Literatură, Jurnalul de la Moisei” are o experiență de decenii în organizarea unor astfel de evenimente menite să păstreze și să ducă mai departe cât se poate mult stindardul cultural românesc, adresându-se comunităților care în general sunt private de astfel de manifestări. Cel de-al doilea organizator, Ioan Ivașcu, este și el dedicat trup și suflet mișcărilor culturale de genul celor inițiate în urmă cu mulți ani de către Nicolae Doboș. La finalul Taberei de la Moisei din 18-20 iulie 2025 am stat de vorbă cu cei doi „părinți” ai acestul demers cultural de excepție.
Valeru Ciurea: Cum s-a născut acest proiect și de ce la Moisei?
Ioan Ivașcu: Ideea s-a născut în urma participărilor mele la taberele naționale de muzică și literatură, împreună cu folkiști precum Nicolae Doboș cu grupul său, Arhaic. Am dorit această tabără la Moisei, având în vedere contextul istoric deosebit în care se încadrează această localitate dar și pentru ca prin intermediul acesteia să contribuim la promovarea valorilor culturale și valorilor spirituale ale acestui spațiu, al Moiseiului, al Maramureșului și, în același timp, la promovarea turistică a zonei, Moiseiul fiind stațiune turistică de interes național, situată între alte două stațiuni turistice de interes național și anume Borșa și Vișeu. Am gândit că această Tabără națională de muzică și literatură ar fi o ocazie perfectă pentru a valorifica potențial cultural al zonei, al turismului cultural, în primul rând.
Nicolae Doboș: Am început discuțiile cu scriitorul și poetul Ion Ivașcu pentru că acesta s-a format ca scriitor la Moisei, unde s-a și născut. Am considerat că prietenii lui, profesorii lui, puteau fi liantul spre nașterea acestui proiect. Primul an a fost unul de tatonări, de discuții, de explicații, de ce vrem să organizăm acest eveniment cultural aici, ce are județul de câștigat și așa mai departe. Pentru că toată lumea se întreabă, indiferent că e de la județ sau de la o primărie ce câștigă prin acestui proiect. Când se vorbește despre cultură, trebuie să explici că nu vor câștiga, știu eu, o medalie de aur. Ei trebuie să se întrebe ce câștigă comunitatea, adică faptul că acea comunitate poate să intre într-un calendar de acțiuni naționale, că va avea acces la un act cultural, că valorile culturale locale vor putea urca pe scenă alături de nume importante ale muzicii, literaturii, teatrului, vor avea acces la ateliere de creație și așa mai departe. Un astfel de eveniment poate fi gândit să se desfășoare pe durata a două, trei zile, o săptămână sau zece zile. Totul depinde de câți bani ești dispus să aloci pentru un act cultural care chiar vine în folosul comunității respective, poate aceiași bani pe care alții îi alocă pentru un spectacol de două-trei ore cu maneliști sau mai știu eu ce. Până la urmă au înțeles ce au înțeles, dar nu s-a materializat aproape nimic, decât discursuri. Asta a fost în primul an. Al doilea an, 2024, a fost anul schimbărilor politice, al alegerilor locale, parlamentare, prezidențiale, lucrurile s-au dat peste cap. Abia anul acesta, 2025, s-a putut demara proiectul, asta și datorită unei echipe formidabile venite la nivelul Primăriei și a Consiliului local Moisei. Să nu uităm că Moiseiul este totuși o comună, nu este nici oraș, nici municipiu dar echipa tânără care a preluat puterea la nivel de comună a venit cu alte gânduri despre ce ar trebui să se facă în comunitatea lor. Și atunci, sigur, s-a putut implementa proiectul. Pentru că oamenii care sunt deschiși spre cultură nu mai stau să întrebe ce au de câștigat?
Valeru Ciurea: Suntem într-o zonă în care se trăiește – cred că aproape exclusiv – din turism și mici afaceri locale. Pe ce v-ați bazat când ați pornit această intreprindere care presupune și niște costuri?
Ioan Ivașcu: Pe sprijinul autorităților locale, pe sprijinul consilierilor locali care sunt oameni cu preocupări culturale. Avem consilieri locali care au cărți scrise și publicate. Consilierul local Gheorghe Hovrea Tomoiagă are o carte de poezie, una de lingvistică, un dicționar de arhaisme și regionalisme din Moisei, un alt consilier local are o carte de istorie, altul este directorul școlii din localitate, deci oameni care au susținut într-adevăr cultura. La această ediție nu avem foarte multe sponsorizări, dar Consiliul Local și Primăria, primarul comunei Moisei, Grigore Tomoiagă au sprijinit acest demers pentru că și-au dat seama care ar fi beneficiile pentru turismul cultural. Am făcut un proiect împreună cu Nicolae Doboș și l-am prezentat Primăriei iar Consiliul Local a aprobat finanțarea, susținerea financiară a acestui proiect, pentru că fără susținerea Primăriei nu este posibil un asemenea eveniment. Trebuie să amintesc și pe Liliana Mihali, profesor învățământ primar, cu experiență ca director de școală și care s-a implicat profund în tot ce a însemnat desfășurarea proiectului.
Valeru Ciurea: Să zicem că aici la Moisei este un caz fericit în care, cum ai spus, consilierii locali și conducerea primăriei sunt oameni de spirit și de cultură, localitatea fiind una cu rezonanțe istorice și culturale deosebite. Dar cum vezi viitorul unor astfel de evenimente în alte părți, în care nu sunt astfel de oameni în administrația locală care să înțeleagă și să sprijine un astfel de demers cultural la care oamenii din localitățile pe care ei le păstoresc nu ar putea participa altfel?
Ioan Ivașcu: Un astfel de eveniment ar putea să fie realizat și prin presiunea pe care comunitatea, oamenii care sunt preocupați de valori culturale, ar pune-o pe autoritățile locale pentru ca acestea să conștientizeze că într-adevăr cultura și spiritualitatea fac parte dintre valorile noastre și că o asemenea tabără, un asemenea eveniment cultural, contribuie la valorificarea turismului cultural, la promovarea turistică și a valorilor locale, lucru foarte important pentru dezvoltarea unei comunități. De fapt, și la Moisei, strategia din ultimii ani a fost să se dezvolte foarte mult din punct de vedere turistic. În 2017 Moiseiul a devenit stațiune turistică de interes local, iar în anul trecut a devenit stațiune turistică de interes național.
Valeru Ciurea: Mă gândesc acum la cum tu, Nicolae Doboș și Ioan Ivașcu ați făcut ca toți oamenii aceștia care participă la această primă ediție a Taberei aici, la Moisei – și care vă sunt prieteni -, să vină alături de voi făcând un efort, chiar financiar ca să spună și să arate lumii că lucrurile astea nu trebuie să moară, nu trebuie lăsate să moară. Sunt zeci de ani de când tu faci lucrul acesta. Cum ți-ai format acest grup – care nu mai este un nucleu, ci un mare grup național, format din artiști de calibru, de scriitori și poeți consacrați?
Nicolae Doboș: De-a lungul timpului te intersectezi cu astfel de oameni de calitate în diferite spectacole, concerte, atunci când ești invitat într-un loc sau în altul. Și îți formezi o părere despre un cântăreț, un cantautor, un poet pe care îl cunoști atunci, sau un scriitor. Și atunci selectezi. Pentru că, desigur, este vorba despre o selecție aici. Eu n-am făcut grupul acesta de azi pe mâine. Am stat foarte mult și am studiat. Eu sunt maramureșan și am o „boală”, în ghilimele. Nu suport bețivii. Când ai de făcut o treabă de artă, de cultură, când trebuie să transmiți un mesaj cultural vreau ca acel om să fie lucid. Am avut în grupul ăsta și indivizi care nu se puteau ridica de pe scaune să-și facă momentul. Și, sigur, au pierdut trenul, s-au auto-exclus. La noi chiar trebuie să fie o atmosferă de creație, de cultură adevărată. Fiecare își transmite mesajul său.
Valeru Ciurea: Aceste mesaje sunt, din păcate, atât de rar auzite.
Nicolae Doboș: Realitatea este că sunt foarte mulți oameni de valoare în țara asta dați la o parte, interziși chiar. Și n-am înțeles niciodată de ce… Noi suntem un popor creator. De ce să dai la o parte o valoare care e a ta? Că valoarea respectivă nu este o valoare pentru ea, în primul rând. Este pentru cei din jur. Se întâmplă, Valeru, o dramă. Trebuie să recunoaștem, fie că ne place fie că nu. Cultura este a unsprezecea spiță – din cele zece – pe care le are o roată. În ultimii zece ani am tot spus-o, nu se mai vrea culturalizarea individului. Se vrea îndobitocirea lui. De parcă acesta ar fi scopul, acesta ar fi un proiect național! Noi suntem un grup de treizeci de artiști. Ce contăm noi dacă la anumite niveluri indivizii care vor îndobitocire sunt de ordinul sutelor și acești indivizi hotărăsc soarta culturii. Se uită la noi – și la alții asemenea nouă – și spun senin că nu sunt fonduri.
Valeru Ciurea: Aici, la Moisei este Monumentul Martirilor, care stă mărturie a unui eveniment tragic din istoria acestei localități.
Ioan Ivașcu: Monumentul Martirilor de la Moisei a fost realizat în anul 1966 de către sculptorul Vida Gheza, inițial din lemn și transpus ulterior, în anul 1972, în piatră. A fost ridicat în amintirea celor 29 de martiri uciși în 14 octombrie 1944 de trupele maghiare în vâltoarea finalului celui de-al Doilea Război Mondial. Ansamblul sculptural este alcătuit din 12 coloane dispuse circular, fiecare având în partea superioară sculptat câte un chip. Zece dintre acestea reprezintă măști tradiționale maramureșene, reprezentându-i pe martiri, iar două au chipuri de om reprezentându-i pe cei doi supraviețuitori. Pentru că este amplasat pe o colină, la intrarea în Moisei dinspre Borșa, urcarea spre ansamblul monumental se face pe 44 de trepte care reprezintă anul în care a avut loc tragicul eveniment. Mai există aici și o casă memorială, în care a trăit unul dintre cei douăzeci și nouă de oameni care au fost uciși aici, la Moisei. Pe locul unde au fost uciși este ridicat un alt monument pe lângă care trec zilnic localnicii, care nu au uitat.
Valeru Ciurea: În deschiderea spectacolului de aseară, de la Căminul Cultural, atunci când doamna Maria Coman a vorbit despre masacrul de la Moisei, în spatele mea era o doamnă care plângea.
Ioan Ivașcu: Noi optăm pentru reconciliere cu cei care au comis acest masacru. Sunt accidente ale istoriei. Noi promovăm valori culturale, nu promovăm o răzbunare sau o învinovățire a unor națiuni. Au fost cazuri izolate, accidente ale istoriei. Acest loc este încărcat de spiritualitate pentru că aici este și mănăstirea Moisei, o mănăstire veche, de la 1600, o mănăstire care a fost afiliată mănăstirii Putna, la un moment dat era o școală de pictură, aici a fost prima școală românească din Moisei. În anul 1694 s-a înființat prima școală pe lângă mănăstirea Moisei, mănăstire de călugări. Pe la 1700, Mănăstirea Moisei a fost sediul episcopiei Maramureșului. Este, deci, un important centru cultural și spiritual. La 15 august, în fiecare an, cu prilejul Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, care este Hramul de vară al Mănăstirii se organizează pelerinaje, așa numitele procesiuni sau procesii. Același lucru se întâmplă și la Hramul de iarnă, în 2 februarie. La aceste procesiuni vin copiii de diferite vârste îmbrăcați în straie tradiționale, așezați după anumite reguli, de la cei mai mici la cei mai mari, se duc în pelerinaj pe jos, de prin toate satele, de pe Valea Izei, de pe Valea Vișeului, spre Mănăstirea Moisei. Acolo se înconjoară Mănăstirea de trei ori, se cântă cântări de slavă pentru Maica Domnului. Se încadrează în acele procesiuni care au loc și la Mănăstirea Nicula în Ardeal și la Mănăstirea Rohia tot în 15 august.
Valeru Ciurea: Voi doi ați reușit să aduceți aici, la Moisei, nume importante ale culturii naționale, din lumea folkului și a literaturii, scriitori, poeți, istorici, etnologi dar și valori cultural-spirituale locale.
Ioan Ivașcu: Cu sprijinul lui Nicolae Doboș și prin colaborarea pe care o avem cu scritori din toată țara, la această ediție a taberei au participat artiști din Brașov, Cluj, Olt, Mureș, Arad, Vâlcea, Sibiu, Giurgiu, Teleorman, Harghita, Vrancea, Municipiul București și Maramureș, tradițiile muzicale locale fiind aduse în scenă de către interpreți din Moisei: Maria Coman, Gheorghe Capră, Maia Vlad, Daria Tomoiagă, Denisa Timiș. Structurată pe trei secțiuni, folclor, folk și literatură, tabăra a oferit momente artistice de o valoare aparte. La secțiunea Folk: Costel Amorăriței din Vișeul de Sus, Ana Maria Dumitru din București, Adriana Andreica din Cluj, Ștefania și Damian Onișor din Cluj, Ion Ivan din Mediaș, Valer Moldovan din Miercurea Ciuc, Mihaela Stoica din Giurgiu, Virgil Gospodaru din Adjud, Nicu Borca Band din Baia Mare, Daniel Făt din Brașov, Grupul folk Cuarț (Gabriela Brumar – flaut, Mariana Moldovan – voce și Dorel Moldovan – chitară și voce) din Baia Mare și, desigur, Trupa Arhaic din Alexandria. Secțiunea Literatură a avut prezente nume importante ale poeziei și prozei contemporane din România dar și personalități culturale locale: poeții și scriitorii Ștefania Onișor din Cluj, Gheorghe Tomoiagă Hovrea din Moisei, Măricuța Horj Petrovai din Moisei, Nicolaie Dincă din Slatina, Dragomir Vlonga din Moisei, Amalia Timiș din Moisei, Ioan Coman-Șușca din Moisei, Florin Constantin Verdeș din Cluj, Nicolaie Cismaru din Râmnicu Vâlcea, Valeru Ciurea din Slatina și istoricul Dan Ovidiu Ilcuș din Sibiu. Au mai urcat pe scena Căminului Cultural din Moisei cântăreți și recitatori locali: micuța Daria Tomoioagă, Alisa Maria Coman, Ana Maria Moldovan, Carla Mâți dar și Ansamblul „Balada” (instructor Vasile Tomoiagă și având ca instrumentiști pe Gheorghe Capră, Cristian Ionel Hojda și Vasile Tomoiagă) care a oferit invitaților și publicului o impresionantă demonstrație de costum și joc popular specific maramureșan.
Chiar a fost o tabără națională prin prezența din toate aceste județe și mă bucur că oameni din diverse zone geografice și cu preocupări diferite au putut să vină și să se unească sub ideea aceasta a promovării valorilor culturale și spirituale adevărate.
Valeru Ciurea: Cantautorii pe care tu, Nicolae Doboș, îi aduci în astfel de evenimente vin să dăruiască. Ei nu primesc nimic în afară de aplauze și de sentimentul de bucurie al celor care îi ascultă și cărora li se adresează. Același lucru l-au făcut și artiștii locali din Moisei, care și-au dovedit pasiunea și dăruirea.
Nicolae Doboș: Valeru, cum poți să nu te bucuri în momentul în care vezi copilul ăla, fetița aia de opt ani, că vine și cântă monumental folclor de Maramureș? Când am lansat proiectul am vrut neapărat o secțiune de folclor, aici, la Moisei. În care să vină și cei mici, copii cu talent. Am vrut să fac o deschidere pentru ei, nu neapărat pentru valorile consacrate, pentru că valorile consacrate sunt deja pe pozițiile lor. Dar să vezi o fetiță de genul celei pe care chiar am întrebat-o „— De când cânți? — De la 6 ani. — Și câți ani ai? — Opt ani. — Și cât o să cânți? — Până o să cresc mare.” E greu să îți stăpânești lacrimile când auzi astfel de răspunsuri de la un astfel de copil. Și asta nu înțeleg politicienii sau, știu eu, administratorii temporari ai unor localități când spun că nu sunt fonduri, cum zic ei. Trebuie să faci, să nu lași astfel de copii să se rătăcească, să se piardă. Asta face grupul nostru acum, îi căutăm pe acești copii extraordinari pe care să îi putem lua alături de noi la alte evenimente, în alte localități. Copilul acela de opt ani care cântă doar aici, acasă la el, azi, mâine, poimâine, la un moment dat se plictisește, apare saturația. În momentul în care îl iei și-l urci pe o scenă din altă localitate, alături de tine, de colegii tăi, copilul acela va simți că efortul lui nu este în zadar, că și alții se pot bucura de ceea ce face el. Acesta este câștigul oricărei tabere naționale de muzică și literatură. Mereu găsești ceva nou, ceva de valoare. Îmi reproșa cineva odată: „— Ce vrei să faci? Cântarea României?”. Cântarea României nu a fost o greșeală. La Cântarea României au apărut valori. Nu erau profesioniști, dar erau valori care altfel ar fi rămas necunoscute. Se spune că acel festival național a fost comunist. Nu fac nicio paralelă, dar ce se face acum pentru culturalizarea acestei țări? Nimic.
Valeru Ciurea: Cu excepția unor astfel de evenimente venite aproape exclusiv din partea unor indivizi, singulari sau grupați, nu venind de la o instituție. Și susținute de acei lideri locali, nu administrativi sau politici, ci oamenii care se dăruiesc trup și suflet ideii de perpetuare a valorilor noastre culturale, de la cultura tradițională la muzică, literatură, artă plastică, dans, teatru… Atunci când acești oameni nu se vor mai implica, nu se mai face nimic. Mi-a plăcut ideea ta de a face și o secțiune de folclor, în care ai inclus etnografia, etnologia. Așa se pot face și schimburi de informații cu privire la obiceiurile și tradițiile locale, de a le face cunoscute.
Nicolae Doboș: Eu îmi aduc aminte de vremea când se făceau schimburi culturale între județe. Județul Maramureș cu județul Olt, să zic. Cu ansambluri folclorice, cu specialiști. Era un schimb cultural, învățau unii de la alții. Acum nu se mai fac și știm cu toții de ce nu se mai fac. Sigur că, în afară de fonduri mai este nevoie și de un lider, un inițiator. Și da, ai dreptate, când și aceștia vor renunța, nu va mai fi nimic. Eu nu pot decât să sper că asta nu se va întâmpla.
