„Tabăra de muzică și literatură, Jurnalul de la Moisei” este un eveniment cultural național inițiat de cantautorul și fondatorul trupei Arhaic, Nicolae Doboș, și de poetul și scriitorul Ioan Ivașcu și realizat la aproape trei ani de la nașterea ideii.
De ce la Moisei? Pentru că unul dintre inițiatori și realizatori, poetul Ioan Ivașcu, este născut și a trăit acolo, în localitatea simbol al curajului și patriotismului, „o redută a ortodoxiei și credinței străbune, păstrată în vremurile grele și de prigoană, dezvoltată cu har de oamenii credincioși de astăzi. Valorile umane și morale ale moiseienilor, grija pentru identitatea locală păstrată prin credința neclintită și respectul pentru transmiterea ei din generație în generație, demnitatea locală.”[1] dar și pentru că la Moisei, administrația locală a înțeles rostul demersului cultural inițiat de cei doi și s-a arătat deschisă ideii de a promova cultura românească și a o prezenta în fața locuitorilor și a altor iubitori de frumos.
Localitatea Moisei este cunoscută ca fiind locul în care „la data de 14 octombrie 1944, jandarmii maghiari au omorât douăzeci și nouă de români, prizonieri în lagărul de muncă improvizat de la Vișeu de Sus pe care i-au urcat într-un camion, i-au transportat la Moisei unde au fost închiși în două case de la marginea localității și împușcați prin uși și ferestre. Ulterior, armata ungară aflată în retragere a incendiat localitatea Moisei.”[2] La două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii evacuați de către autorități s-au întors în sat, aceștia au luat cadavrele celor împușcați și le-au îngropat într-o groapă comună deasupra căreia au construit o troiță din lemn[3] în locul căreia, ulterior, a fost ridicat un obelisc pe care se află înscrise astăzi numele martirilor. 
Dintre victime, douăzeci și patru erau originare din județul Mureș, trei din județul Cluj și patru din județul Maramureș, țărani ardeleni internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus. Ei au fost acuzați de „trădare de patrie, de patriotism românesc ori partizanat.”[4] În memoria acestora, sculptorul maramureșan Vida Gheza a realizat în anul 1966 „Monumentul Martirilor de la Moisei”, inițial din lemn și transpus ulterior, în anul 1972, în piatră. „Ansamblul sculptural este alcătuit din douăsprezece coloane dispuse circular, fiecare având în partea superioară sculptat câte un chip. Zece dintre acestea reprezintă măști tradiționale maramureșene, reprezentându-i pe martiri, fiecare dintre aceste lucrări având o anumită simbolistică, iar două au chipuri de om reprezentându-i pe cei doi supraviețuitori.”[5] 
La Monument, în cea de-a doua zi a „Taberei de muzică și literatură Jurnalul de la Moisei”, între cele douăsprezece coloane, scriitorii și artiștii veniți la Moisei din toate colțurile țării au depus o coroană de flori, au cântat și recitat, realizând un adevărat moment de comemorare și evocare a martiriului de aici. Tot atunci a fost vizitată și una dintre casele în care au fost împușcați cei 29 de țărani români, casă aflată în apropierea colinei pe care se află amplasat complexul „Monumentul Martirilor de la Moisei”. 
Vasile Peteanu, originar din comuna clujeană Pălatca, unul dintre cei doi supraviețuitori[6] a povestit cum oamenii „au fost forțați să intre în case și apoi au fost împușcați prin ferestrele locuințelor, pe motivul că ar fi fost partizani și că ar fi obstrucționat retragerea.”[7]
Tot în ziua a doua a Taberei, la biblioteca din Moisei a avut loc o întâlnire a scriitorilor locali cu scriitorii invitați. Au fost prezentate cărți, s-a recitat din creațiile proprii și s-a vorbit despre starea de fapt a culturii în actualele condiții socio-economice ale României.
Despre Moisei și Maramureș, poetul și prozatorul Ioan Ivașcu spune în versuri: „Între Moisei și Cimitirul Vesel/ E un Maramureș de ceteri și un Maramureș de cruci/ Sunt oase întinse pe râuri de iederi/ Și colburi de drumuri în ochii de prunci.” Tot el spune că ideea acestei Tabere culturale s-a născut în urma participărilor sale la taberele naționale de muzică și literatură, împreună cu folkiști precum Nicolae Doboș și cu grupul său, Arhaic. „Am dorit această tabără la Moisei, având în vedere contextul istoric deosebit în care se încadrează această localitate dar și pentru ca prin intermediul acesteia să contribuim la promovarea valorilor culturale și valorilor spirituale ale acestui spațiu, al Moiseiului, al Maramureșului și, în același timp, la promovarea turistică a zonei, Moiseiul fiind stațiune turistică de interes național, situată între alte două stațiuni turistice de interes național și anume Borșa și Vișeu. Am gândit că această Tabără națională de muzică și literatură ar fi o ocazie perfectă pentru a valorifica potențial cultural al zonei, al turismului cultural, în primul rând.”
Deschiderea evenimentului a fost făcută pe scena Căminului Cultural din Moisei cu o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu, pentru Harul și Binecuvântarea Sa, cu rugăciunea „Tatăl nostru” și cu mesajul gazdelor, reprezentate de viceprimarul Matei Tomoiagă și consilierii locali Liliana Mihali și Ioan Coman Șușca: „Cultura este o latură specială a noastră, a oamenilor. Dincolo de necesitățile noastre fiziologice sau materiale, avem nevoie și de cultură, avem nevoie de literatură, de muzică. Mulțumim organizatorilor acestui eveniment, domnului Ioan Ivașcu de la Cluj și domnului Nicolae Doboș din Alexandria. Sperăm să fie o reușită, iar cele trei zile să fie de bun augur pentru activitatea culturală a Moiseiului.”
Maria Coman, cunoscută interpretă din Moisei, a avut și ea un mesaj de bun venit, pe versuri de Ioan Ivașcu și pe muzică specifică moroșenilor, cântată de Gheorghe Capră, Cristian Ionel Hojda și Vasile Tomoiagă, după care a interpretat magistral „Balada Eroilor de la Moisei”, făcând să curgă lacrimi din ochii celor prezenți în sală.
Nicolae Doboș, unul dintre inițiatorii și organizatorii Taberei de muzică și literatură „Jurnalul de la Moisei” a spus: „Capitala muzicii și a literaturii s-a mutat pentru două zile la Moisei, scria presa maramureșană. Și nu a greșit cu nimic. Suntem capitala muzicii și a literaturii, asta datorită faptului că un nucleu cu formidabili oameni de suflet au dorit acest eveniment și chiar au reușit să îl organizeze. Domnul Ioan Ivașcu lucrează la proiectul acesta împreună cu mine de trei ani și uite că, până la urmă, s-a materializat. Eu sunt maramureșan iar Moiseiul pentru mine înseamnă istorie, suflet și spirit. Invitații nominalizați de către Ioan și de către mine au venit cu drag, cu suflet, cu spirit, cu dor pentru Moisei și considerați-i prietenii dumneavoastră. Ei o să vă considere prietenii lor. A fost un debut foarte frumos și trebuie să-i mulțumesc Mariei Coman pentru momentul extraordinar pe care l-a prezentat dar și instrumentiștilor săi.”
În cele două seri (care au însumat peste opt ore de spectacol!) au evoluat cantautorii Costel Amorăriței (Vișeul de Sus), Ana Maria Dumitru (București), Adriana Andreica (Cluj), Ștefania și Damian Onișor (Cluj), Ion Ivan (Mediaș), Valer Moldovan (Miercurea Ciuc), Mihaela Stoica (Giurgiu), Virgil Gospodaru (Adjud), Nicu Borca Band (Baia Mare), Daniel Făt (Brașov), Grupul folk Cuarț (Gabriela Brumar – flaut, Mariana Moldovan – voce și Dorel Moldovan – chitară și voce – Baia Mare), Trupa Arhaic (Alexandria), poeții și scriitorii Ștefania Onișor (Cluj), Gheorghe Tomoiagă Hovrea (Moisei), Ioan Ivașcu (Cluj), Măricuța Horj Petrovai (Moisei), Nicolaie Dincă (Slatina), Dragomir Vlonga (Moisei), Amalia Timiș (Moisei), Ioan Coman-Șușca (Moisei), Florin Constantin Verdeș (Cluj), Nicolaie Cismaru (Râmnicu Vâlcea), etnologul Valeru Ciurea (Slatina), istoricul Dan Ovidiu Ilcuș (Sibiu), cântăreți și recitatori locali: micuța Daria Tomoioagă (Moisei), Alisa Maria Coman (Moisei) Ana Maria Moldovan (Moisei) și Carla Mâți (Moisei) dar și Ansamblul „Balada” (Moisei, instructor Vasile Tomoiagă) care a oferit invitaților și publicului o impresionantă demonstrație de costum și joc popular specific maramureșan.
La fel de emoționantă ca „Balada Eroilor de la Moisei” cântată de Maria Coman a fost și intervenția Amaliei Timiș, care a vorbit despre istoria Moiseiului: „Am vrut să trăim demni și liberi. Am crezut mereu că cineva o să vină să ne ajute în frumoasa, dar încercata noastră țară. Am murit, dar niciodată nu ne-am cerut iertăciune. Călăii nu iartă. Am fost omorâți, executați fără judecată, îngropați în gropi comune. Ne-au luat pământurile, casele, ne-au torturat rudele, ne-au bătut, ne-au chinuit, ne-au luat tot. Mai puțin sufletul și credința. E sublim că poporul român a găsit mereu și mereu rezerve de afirmare și și-a dat mereu eroi care și-au iubit țara mai mult decât viața.” Poetul Ioan Ivașcu a ținut să precizeze: „Noi optăm pentru reconciliere cu cei care au comis acest masacru. Sunt accidente ale istoriei. Noi promovăm valori culturale, nu promovăm o răzbunare sau o învinovățire a unor națiuni. Au fost cazuri izolate, accidente ale istoriei. Moiseiul este un loc încărcat de spiritualitate aici fiind și mănăstirea Moisei, o mănăstire veche, de la 1600, unde a fost prima școală românească din Moisei.”
Cu siguranță, această primă ediție a „Taberei de muzică și literatură Jurnalul de la Moisei” va rămâne înscrisă în memoria colectivă a Moiseiului iar oamenii veniți aici din toate zonele geografice ale României, fiecare dintre aceștia având preocupări diferite s-au unit la chemarea lui Nicolae Doboș și a lui Ioan Ivașcu sub stindardul promovării valorilor culturale și spirituale românești.
Nu pot încheia acest jurnal fără a menționa Pensiunea Tomis (Nașu Șăsaru) din Moisei, o gazdă perfectă și generoasă, parcă obișnuită ca artiști și scriitori să le fie oaspeți.
[1] https://galvaleaizeimoisei.ro/strimtura/
[2] Inscripție în casa muzeu
[3] Troița se află astăzi în curtea bisericii din sat
[4] https://www.turistinfo.ro/moisei/
[5] Ioan Ivașcu
[6] Cel de-al doilea supraviețuitor, Vasile Ivașcu Drăgan, ulterior a înnebunit parțial
[7] https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=686&-Casa-Martirilor-de-la-Moisei-MOISEI-Maramures
