Vineri, 4 iulie 2025, Muzeul Câmpiei Boianului Traian Zorzoliu a aniversat 44 de ani de la înființare. Fără Traian Zorzoliu, întemeietorul său, dar cu demni urmași ai săi. Mihaela Lală, directorul acestui muzeu (care încă supraviețuiește!), a vorbit celor prezenți despre prețuirea față de cel care a pus temelia, rememorând calitățile celui care și-a dăruit viața sa muzeului pe care l-a fondat cu excepționala sa donație în obiecte cu valoare istorică neprețuită și pe care l-a făcut cunoscut în lume prin satul neolitic construit în curtea muzeului și prin alte multe lucruri. „Eram ca o familie. Munceam împreună, luam masa împreună, împărtășeam lucruri de viitor. Acest muzeu i-a fost ca o casă la care a ținut nespus de mult. Iar Drăgăneștiul trebuie să-i fie recunoscător pentru că l-a pus pe harta turistică. În urma lui au rămas amprente peste tot. Sufletul lui e prezent în orice colț.” 
„Amprentele” despre care vorbea Mihaela Lală sunt prezente în membrii familiei, fiecare dintre ei cu pasiuni moștenite de la Traian Zorzoliu (pictură, istorie, arheologie etc.) și în invitații prezenți la eveniment, oameni care l-au cunoscut și care au rămas cu amintirea unui om deosebit. „Noi vă spunem povestea noastră. Dacă nu spunem povestea, nimeni nu o va cunoaște. Aceasta este povestea noastră, care merge mai departe, cu toate că dintre lipsește omul cel mai important, profesorul Traian Zorzoliu. Dar noi mergem mai departe pentru că așa ne-a învățat. Să nu cedăm, să ne ridicăm, chiar dacă am căzut, și să mergem mai departe. Să cerem până când ni se va da. Să mai batem încă o dată la o ușă. Și încă o dată. Și încă o dată. Să nu ne lăsăm, să ne facem auziți peste tot. Și dacă facem ceva, să-l facem cu pasiune.”, a mai spus Mihaela Lală.
Evenimentul a fost marcat și printr-o expoziție inedită a nepoatei lui Traian Zorzoliu, Delia Codin Zorzoliu, artist plastic în Marea Britanie, care, alături de pictorul Iulian Silviu Bănuț, l-au readus în muzeu pe Traian Zorzoliu, prin lucrările expuse. 
Expoziția de artă plastică „Neoliticul în peniță” a Deliei Zorzoliu conține o serie de lucrări ce reprezintă artă neo și eneolitică, cu motivele transpuse și pe ceramică. „Neoliticul în peniță este o incursiune artistică în universul simbolurilor neolitice, prin lucrări realizate în tehnică mixtă – peniță și culori acrilice. Inspirată de ceramica și arta culturilor străvechi, această colecție aduce în prezent ecoul unui trecut îndepărtat. Această expoziție este dedicată bunicului meu, Traian Zorzoliu, fondatorul Muzeului Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu”, un loc ce păstrează vie moștenirea culturală a trecutului.” a scris Delia Zorzoliu în catalogul expoziției sale.
Artistul plastic Iulian Silviu Bănuț a expus o serie de tablouri reunite sub titlul „Traian Zorzoliu – Ecoul vaselor de lut” în care sunt înfățișate locuri legate de Traian Zorzoliu, de la casa părintească în care s-a născut și a trăit, până la imagini din muzeul său. <<„O tăcere de lut poate vorbi, dacă sufletul care o ascultă știe să simtă.” În amintirea lui Traian Zorzoliu, cel care a auzit ecoul trecutului și i-a dat glas prin muzee, artefacte și vis.>> Despre sine, în catalogul expoziției Iulian Bănuț spune: „Pictura este pentru mine un proces de descoperire, un dialog între materie și emoție, între control și spontaneitate. Lucrez preponderent în tehnică mixtă, combinând acrilicul, uleiul, colajul și alte materiale pentru a crea straturi de profunzime și textură. Această abordare îmi permite să explorez contrastele—între haos și ordine, între gestual și structural—construind imagini care captează energia momentului. Temele mele se nasc dintr-o fascinație pentru natură și expresia umană. Peisajele, formele abstracte și figurative coexistă într-o lume vizuală în care culoarea devine emoție, iar materialitatea suprafeței spune o poveste proprie.
Prin fiecare lucrare, îmi propun să creez nu doar o compoziție vizuală, ci și un spațiu de
reflecție, un loc în care privitorul să descopere propria sa poveste.” 
„Aș vrea să îi mulțumesc Deliei și să îi dăruiesc și ei o lucrare care să îi amintească de locurile în care a copilărit și a trăit bunul său. Restul lucrărilor reprezintă donația mea pentru Muzeul Traian Zorzoliu.”, a ținut să spună artistul plastic expozant Iulian Bănuț.
De expoziția Deliei Zorzoliu s-au ocupat părinții săi și Mihaela Lală, de la muzeul care, în afara ei, mai are un singur angajat. Delia, prezentă online în mijlocul celor peste 30 de invitați, a spus: „Această colecție am conceput-o special în amintirea bunicului meu, care iubea atât de mult istoria, arheologia, și de la această idee am plecat. De câțiva ani am pornit proiectul acesta legat de rădăcinile noastre istorice. Pe de altă parte, mi-am dorit și îmi doresc în continuare să trec istoria noastră peste hotare, lucru pe care l-am și reușit aici, în Anglia, lucrările mele fiind expuse frecvent în galeriile de aici, lucrări cu tematică istorică, special inspirată din culturile neolitice de pe teritoriul României. Am imortalizat, într-o tehnică contemporană, artefactele descoperite pe teritoriul României în diferite localități, cu diferite influențe din culturile Cucuteni, Boianu, Vădastra, Gumelnița. Sunt bucuroasă să văd că nimeni nu l-a uitat pe bunicul meu și că așa îl aducem de fiecare dată mai aproape de noi. Singurul meu regret este acela că nu am reușit să facem o expoziție împreună. Eu am început la doi ani după ce a trecut în neființă și nu am avut această ocazie. Și tot timpul mă gândesc cum ar fi fost să avem împreună o expoziție. Nu a fost ușor să ajung până aici, m-am dezvoltat singură, am muncit foarte mult din 2019 până acum, am pictat foarte mult, am experimentat, am și greșit, dar am continuat, nu m-am lăsat, și continui să fac ceea ce-mi place. Așa că am ajuns în acest punct în care pictura pentru mine reprezintă prima mare pasiune, a doua fiind scrisul. Sper să vă încânte sufletul aceste lucrări și îmi doresc să aduc în sufletele și în ochii dumneavoastră acea parte de istorie care cred eu că nu este uitată. Îmi doresc ca din lucrările mele toată lumea să aibă ceva de învățat, să rămână cu ceva cunoștințe din punct de vedere istoric și cultural. Pentru că nu sunt doar simple stilizări, acolo este și o încărcătură de învățătură pentru că privindu-le, ai ce să înveți și rămâi cu ceva din istoria și culturile noastre care au străbătut țara noastră de acum mult timp. Vreau să-i mulțumesc și lui Iiulian Bănuț pentru că a reușit, într-un mod atât de frumos, să aducă în fața noastră locurile prin care a copilărit bunicul meu, biserica din Stoicănești, chiar și arheoparcul, dar și portretul bunicului meu. Mă bucur că muzeul va avea în colecție aceste lucrări donate de Iulian și îi mulțumesc pentru că face acest lucru pentru bunicul meu și pentru noi.”
De la eveniment nu puteau lipsi gemenii Cristian și Gabriel Zorzoliu, fiii lui Traian Zorzoliu. Gabriel, unchiul Deliei, a ținut să amintească despre cât de mult a reprezentat pentru Traian Zorzoliu preocuparea sa de a lăsa ceva palpabil în urmă. „Tata era de obicei ocupat mai mult cu activitatea lui artistică, culturală. Când ne întâlneam cu tata, trebuia să fim cât mai scurți, că n-avea timp de pierdut. Spunea: tată, voi aveți destul timp înainte, puteți să îl pierdeți, eu nu pot să îl pierd. Obișnuia să ne spună că tot ce facem, facem pentru oameni. Și Seneca spunea că nimic nu este al nostru, singurul lucru care ne aparține este timpul. Și timpul înseamnă viața noastră. Astea sunt strict ale noastre, zilele noastre. Restul nu este nimic al nostru, totul rămâne exact cum a zis tata: oamenilor. Având ideea asta, tata tot ce a făcut a făcut pentru oameni, să rămână oamenilor. Lui îi erau necesare foarte puține. Și de punctul vederi al mâncării, și al îmbrăcămintei, al lucrurilor. Spunea că ai nevoie de atât de puțin să trăiești în viață, că nici nu-ți dai seama. O să vezi – îmi spunea – că o să vină o vreme și o să gândești că nu o să îți trebuiască nici măcar un șifonier, că vei avea nevoie doar un cui bătut în perete în care să îți agăți hainele. Și de un pat în care să dormi și o pernă. În rest, nimic nu o să mai fie necesar. Și cu o așa înțelepciune legată de viață, eu zic că el nu și-a irosit timpul. Ce a avut de gestionat, ce a fost al lui, l-a folosit foarte bine și în folosul tuturor.”
Cristian Zorzoliu, tatăl Deliei Codin Zorzoliu: „Mai important pentru muzeu nu este ceea ce a adunat tata aici, mai important este că ați revenit să vă hrăniți cu ceea ce există în colecțiile muzeului. Această expoziție a lui Iulian Bănuț, „Pe urmele lui Traian Zorzoliu” și cealaltă „Neoliticul în peniță” a Deliei, cred că întregesc orizontul și sufletul tatălui meu și al muzeului. O dată ca arheolog, ca istoric și ca artist și o dată ca pictor și ca iubitor al locurilor natale pe unde a trăit și a crescut. Eu nu pot decât să îi felicit pe amândoi pentru această expoziție, pentru această muncă foarte grea. Ca să realizezi o expoziție îți trebuie timp. Creația vine după o acumulare mare de energii.”
Mulți alți vorbitori au adus fie un omagiu lui Traian Zorzoliu, fie felicitări celor doi artiști plastici care au făcut ca Traian Zorzoliu să pară a fi prezent la eveniment: Valeru Ciurea, Marcel Duțu, George Păunescu, Liliana Ghiță Boian, Paulian Buicescu și alții.
Au trecut 44 de ani de la înființarea muzeului Câmpiei Boianului care poartă numele părintelui său, Traian Zorzoliu, de la a cărui plecare s-au scurs deja 10 ani. Delia Zorzoliu duce mai departe una dintre fațetele vieții bunicului său, Traian Zorzoliu, aceea de artist plastic. Și o face bine. Cu pasiune și cu profesionalism.
Și, pentru că a fost un moment aniversar, Mihaela Lală a oferit în numele muzeului câteva diplome de excelență, începând cu Delia Zorzoliu: „Se acordă Doamnei Delia Zorzoliu în semn de distinsă apreciere pentru complexitatea manifestărilor cultural-artistice realizate, diversitatea curentelor, a temelor și tehnicilor abordate, prezentate în numeroasele expoziții.”
Diplomă de excelență a primit și Iulian Bănuț dar și alte câteva persoane și instituții de cultură ale județului Olt, dintre care unele nu au onorat invitația adresată de Muzeul Câmpiei Boianului Traian Zorzoliu.
