În folclorul popular există o zicere cu o profundă notă de tristețe: „Cel ce n-are de Ajun un colind în casa sa, e un om sărac.” Zicerea poate avea însă multe și diverse nuanțe. Adică la fel de sărac este și cel care nu are casă la care să poposească ceata de colindători. Sărac este și cel care are un acoperiș deasupra capului dar se află în imposibilitatea de a-și face lui însuși un dar de Crăciun, darămite să se mai poată gândi la colindători. Ori oameni care nu se pot deplasa până la ușa casei să deschidă colindătorilor. Ori, pentru că totul este posibil, oameni ale căror suflete sunt atât de înghețate încât se gândesc cu dispreț la colindătorii care ar putea să le calce bătătura.
În urmă cu puțin timp, urmăream o știre de televiziune în care se vorbea despre colindători români care merg în această perioadă prin diverse parcări de tiruri de prin Europa să le dăruiască atât colinde cât și mâncăruri tradiționale șoferilor români obligați de legile respectivelor țări să rămână staționați cu mașinile în parcări în această perioadă, astfel încât aceștia să nu simtă (prea) dureros depărtarea de țară, de cei dragi și de obiceiurile strămoșești.
În luna decembrie a anului 2024 am întâlnit prin județul Olt colindători de toate felurile. De la colindătorii „de oraș”, cei care colindă pe scene amenajate, la căldură și sub lumina reflectoarelor, sau doar pe la instituțiile darnice, până la oameni veniți din alte colțuri de țară să colinde unor oameni care, altfel, ar fi trebuit să se mulțumească ascultând colinde la televizor sau la radio. La Corbu au venit colindători de la Timișoara, care au colindat și la case de oameni bogați dar și la case de oameni sărmani, cărora le-au dus și daruri. 
La Potcoava au venit colindători de la Sibiu, tineri care au adus în viața acelei localități primul concert de colinde. A fost aproape de necrezut cum aproape o sută de oameni, copii și adulți au stat sub niște corturi, sub rafalele de ploaie și de vânt din seara aceea. Sau cum tinerii din grupul Vox Dei au cântat pe o scenă improvizată dintr-un trailer pe care au fost montate trei corturi. Și a fost frumos, înălțător. Și s-au mâncat gogoși calde și s-a băut ceai. Iar cei care au ascultat colindele au plecat acasă mai luminoși, mai veseli, mai înduioșați. Și poate s-au gândit și ei să facă astfel de gesturi cu semenii lor. Cine știe!…
Și, pentru că sărbătoarea Crăciunului nu este doar despre petrecere și daruri, ci este sărbătoarea nașterii lui Isus, am ascultat colinde și în mai multe lăcașuri de cult, acolo unde acestea au și o altă semnificație, mai profundă. Sunt multe biserici în care preoții și-au asumat rolul pe care îl au în comunitățile lor și au pregătit cu copiii din parohii colinde pe care le-au cântat în ajunul Crăciunului. Și oferă și daruri copiilor. Pe site-ul Episcopiei Slatinei și Romanaților găsiți o mulțime de astfel de exemple, dovadă că biserica, prin reprezentanții ei, își cunosc menirea. La biserica Mânăstirea Albă a parohiei Linia din Vale a comunei Curtișoara, preotul Mirel Turmacu a cântat colinde împreună cu cei peste 50 de copii veniți cu părinții sau bunicii lor la biserică. Apoi le-a dăruit acestora, sub brad, cadouri de la Moș Crăciun. Și nu face asta pentru prima oară. Cu ajutorul unor sponsori generoși a devenit un fapt firesc ceea ce se întâmplă aici în fiecare an. 
La fel de firească este și ziua în care se colindă în parohia bisericii Câmpu Mare, din comuna Dobroteasa, lăcaș păstorit de preotul paroh Ioan D. Ciucă. Aici are loc, în fiecare an, un festival de colinde coroborat cu un concurs pe teme de religie, la care participă grupuri de colindători din mai toate localitățile din nordul județului Olt: Dobroteasa, Topana, Făgețelu, Verguleasa, Vulturești, Sâmburești, Vitomirești dar și din comuna Drăgoiești, din județul Vâlcea. Este un eveniment cu totul și cu totul special în care colindele se împletesc cu cântece religioase specifice perioadei și evenimentul pe care îl preamăresc, nașterea lui Isus. Iar când aceste colinde și cântece religioase sunt cântate de copii și tineri îmbrăcați în port popular autentic, specific zonei Podișului Cotmenei, vă puteți face o imagine asupra a ceea ce se trăiește în acea biserică. Aici, la biserica parohiei Câmpu Mare, se vede atât rezultatul eforturilor conjugate ale câtorva cadre didactice de la școlile gimnaziale din zonă și ale preoților din localitățile respective cât și generozitatea unor sponsori care răsplătesc cumva efortul acestor copii și al educatorilor acestora pentru păstrarea tradițiilor neamului nostru din această parte de țară. Sunt premiate inclusiv costumele populare purtate de copii, frumusețea și autenticitatea acestora. Meritul inițierii acestui festival îi aparține exclusiv preotului Ioan D. Ciucă iar oficializarea acestuia, survenită în anul 2000, este legată de numele lui Visi Ghencea și de nou înființatul Centrul Cultural Oltul (astăzi Centrul Județean de Cultură și Artă Olt).
Am lăsat la final cetele de colindători care străbat ulițele satelor spre a vesti nașterea Mântuitorului și a aduce în sufletele celor colindați bucuria Crăciunului. De la grupurile de doi-trei colindători și până la cetele mai mari, care folosesc și recuzita minimă necesară (clopoței, steaua), cu toții reprezintă acea parte a vieții arhaice a satului, păstrată din moși-strămoși. Aici este meritul acelor lideri spirituali locali, cei care, asemenea preoților despre care vorbeam puțin mai înainte, și-au asumat rolul de păstrători și continuatori ai obiceiurilor străvechi și care sunt respectați și sprijiniți de mai toată comunitate în demersurile lor. La Vădastra, un astfel de om este meșterul popular ceramist Ionel Cococi. El își pregătește grupul său cu care pleacă la colindat spre bucuria consătenilor săi care îi primesc și îi omenesc conform datinii. Și, la fel ca la Câmpu Mare, copiii sunt îmbrăcați în port popular autentic specific zonei. Asta pentru că și meșterul este și el unul dintre acei păstrători care nu poate să admită alterarea portului și a obiceiurilor.
Într-un articol dedicat colindelor și colindătorilor nu aș putea să nu amintesc despre Grupul de colindători „Bujorelul”, din Drăgănești Olt, înființat și condus de profesorul Florian Mărghidanu, grup care câștigat numeroase premii și care este invitat de organizatorii de festivaluri de colinde sau de către studiourile de televiziune să prezinte publicului cele mai autentice și mai vechi colinde culese de prin satele de sud ale județului Olt, din zona fostului județ Romanați, dar și din zona Câmpiei Boianului, acolo unde activează. Grupul este compus din: Florian Mărghidanu, Bogdan Iulian Roșu, Aurel Mircea, Daniel Eugen Dobre, Felix Georgică Oprescu, Andrei Răzvan Dima, Alexandrina Savu, Marius Dănuț Popescu, Marin Vesela și Jane Matei.
La nivelul județului Olt, multe sunt localitățile în care se mai colindă, de la nord la sud și de la est la vest. Mai întâlnim Moș Ajunul, Bolindeții, Steaua, Capra și chiar Irodul. Este o stare de normalitate. Și așa trebuie să rămână. Doamne-ajută!
