Festivalul – Concurs de Umor „Oltenii &… Restu’ Lumii”, manifestare culturală de amploare aflată în anul 2024 la cea de-a XXVIII-a ediţie, reprezintă o emblemă a regiunii Oltenia și dezvăluie la Slatina, în luna lui Brumar, borna ce marchează kilometrul 0 al umorului. Realizat pe mai multe secţiuni festivalul cuprinde: Vama de la Podul Olt la intrarea în spațiul Federal Republik of Oltenia, unde „vameși” olteni îmbrăcaţi în costume de haiduci şi înarmaţi cu flinte şi pistoale „vămuiesc” pe cei ce tranzitează oraşul oferindu-le din ospitalitatea autohtonă pastrama, zaibărul, prazul şi „Paşaportul de Oltean” valabil 72 de ore (adică exact durata celor trei zile cât ține festivalul), prin care ți se recunoaște calitatea de Oltean temporar, apoi meşteşugurile populare și bucătăria tradiţională oltenească care face deliciul acestei manifestări culturale care timp de trei zile oferă publicului larg mâncăruri tradiţionale preparate pe loc din care nu lipsesc pâinea la țăst, puiul fript pe jar, asezonat cu mujdei de usturoi, fasolea și varza fierte în gura țăstului, pastrama, mustul, vinul și nelipsiții mici. Nu lipsesc concursurile de epigramă, fabulă, proză scurtă umoristică, interpretare umoristică şi, de asemenea, caricaturile realizate în târg de caricaturiști de renume din România, expoziţiile de caricatură și de fotografie umoristică, lansările de carte, spectacolele stradale cu muzică populară autentică susţinută de tarafuri invitate și interpreţi de muzică populară și alte genuri muzicale, momente de umor susţinute de artiști consacrați invitaţi. Tot în cadrul festivalului au loc și o serie de surprize realizate de organizatori, surprize care sunt concepute sub forma unor concursuri care mai de care mai hazlii între olteni şi restul participanţilor la festival. Festivalul „Oltenii &… Restu’ lumii”, care conţine o multitudine de elemente tradiţionale prin care se pun în lumină valorile culturale, morale și spirituale nu doar ale județului Olt ci și ale regiunii Oltenia și ale… restului lumii, a devenit deja un brand pentru judeţul Olt, atât prin conţinut cât şi prin autenticitate. Conceperea și nășirea festivalului „Oltenii &… Restu’ lumii” s-au realizat prin anul 1994, în birourile Centrului de Creație al județului Olt (aflate chiar în spațiul în care astăzi își desfășoară activitatea Centrul Județean de Cultură și Artă Olt), grație ideii lansate și pusă în pagină de Nicolae Fulga, scriitor și umorist slătinean care acumulase experiența unor concursuri similare din România, făcuse cunoștință cu marile nume ale acelor vremuri în ceea ce privește epigrama, fabula și proza scurtă umoristică (genuri literare pe care și el le practica) și care și-a dorit ca și Slatina, Oltenia de fapt, să aibă un festival de umor. Astăzi, festivalul este organizat de Centrul Județean de Cultură și Artă Olt, în parteneriat cu principalele instituții județene de cultură: Biblioteca Județeană Olt „Ion Minulescu” și Muzeul Județean Olt, în partenergiat cu Primăria municipiului Slatina și beneficiază de sprijinul financiar al Consiliului Județean olt. Și cum orice festival trebuie să aibă un nume și un logo, au apărut și acestea. Logoul, creat de caricaturistul oltean Cătălin Mihalache, originar din Milcov, reprezintă caricatural un oltean cu bască, desculț, cu o geantă diplomat în mână și cu cobilița pe umăr, de care atârnă opincile și prazul, simbolul oltenilor. Legenda spune că numele festivalului îi aparține lui Nicolae Popa, referent în cadrul Centrului de creație, coleg cu Nicolae Fulga la Centrul de Creație al județului Olt. La ediția din anul 2005, meșterul popular Ionel Cococi, cel care a revitalizat ceramica neagră neolitică specifică culturii Vădastra, a creat și un trofeu al festivalului. Prima ediția a Festivalului concurs de umor s-a desfășurat în perioada 2-4 noiembrie 1995 în organizarea Centrului de Creație al județului Olt, cu sprijinul Consiliului Județean Olt și a Inspectoratului pentru cultură al județului Olt. Festivalul de la Slatina se alătura unor festivaluri de gen cu tradiție, cum era Festivalul de umor „Constantin Tănase”, de la Vaslui (1970), Festivalul de umor „Mărul de aur”, de la Bistrița (1984), Festivalul internațional de grafică satirică și literatură umoristică „Umor la Gura Humorului”, de la Gura Humorului (1990), Festivalul de umor „Ion Cănăvoiu”, de la Târgu Jiu (1993) și altele.
Motto-ul primei ediții (care a și fost tipărit în loc de prefață pe volumul cu producțiile de epigramă, fabulă și caricatură ale ediției l-a reprezentat o epigramă semnată de Alexandru Clenciu, președintele juriului, cunoscut caricaturist și epigramist român: „Oltenii-având în sânge hazul,/Cultivă, cum li-i datina,/În loturi personale prazul/Și glumele la Slatina.” Alexandru Clenciu a fost unul dintre marile nume ale epigramei, caricaturii, fabulei și prozei scurte scurte umoristice care de-a lungul timpului au venit la Slatina pentru a crea aici întâlniri umoristice memorabile și a lăsa în amintirea oltenilor și a restului lumii amintiri dintre cele mai plăcute: Nicolae Dărăbanț (Brașov), Vasile Larco (Iași), Mihai Teognoste (Cluj Napoca), Dan Șalapa (Drobeta Turnu Severin), Constantin Țone (Brașov), Eugen Albu (Cluj), Constanța Apostul (Galați), George Corbu (București), Nicolae Bunduri (Brașov), George Petrone (Iași), Elis Râpeanu (București), Mihai Teognoste (Cluj), Gheorghe Zarafu (București), Cornel Udrea (Cluj, cel mai important și mai prodigios scriitor de umor, care a fost și președinte al festivalului o bună perioadă de timp), Valentin Groza (Târgu Jiu), Alexandru Hanganu (Brăila), Nicolae Nicolae (Caransebeș), Alecu Sanda (Călimănești), Eugen Deutsch (Iași), Florin Alexandru (Făgăraș), Gheorghe Constantinescu (Brașov), Ion Toderașcu (Bârlad), Lucian Mănăilescu (Buzău), Nicolae Mihu (Sibiu), Ștefan Cazimir (București), Nichi Ursei (Râmnicu Vâlcea), Ștefan Popa Popa’s (Timișoara), Gabriel Bratu (Craiova), Mihai Pânzaru PIM (Suceava), Costel Pătrășcanu (Brăila), Albert Poch (Babadag), Aurelian Șuță ȘAI (Târgu Jiu), Sorin Postolache (București), Nicolae Ioniță (Ploiești), Criv Vecerdea, școlile de caricatură ale lui Ștefan Popa Popa’s și Mihai Pânzaru PIM, alături de mulți alți participanți și câștigători de premii și mențiuni la acest important festival-concurs de umor, care și-a câștigat un loc bine definit pe harta festivalurilor și concursurilor de gen din România. Slatina și județul Olt au avut de-a lungul anilor reprezentanți de marcă în festival și îi putem aminti aici pe Nicolae Fulga, pe Tudor Cenușă (câștigătorul premiului I la caricatură la prima ediție), pe Cătălin Mihalache (creatorul logoului festivalului și câștigător a multiple premii și mențiuni pentru caricatură la mai multe ediții, format la școala lui Ștefan Popa Popa’s), pe artistul plastic slătinean, originar din Dobrețu, Nicolae Truță, pe Gogu Neagoe, pe epigramiștii Nicolae Topor, Nicolae Zărnescu, George Vaiman, Constantin Voinescu, Silviu Viorel Păcală, Visi Berzovis Ghencea, Eugen Ghercioiu, Dumitru Sârghie. O secțiune distinctă a festivalului a fost, de-a lungul timpului, secțiunea de interpretare, care a adus și ea la Slatina nume importante ale comediei scenice din România, interpreți individuali sau grupuri de umor. Am lăsat mai la urmă numele grele care au jucat, pe rând, fie rolul de „Personalitate a festivalului” fie au fost prezente la festival și au primit din partea organizatorilor titlul de „Oltean permanent”: Ștefan Popa Popa’s, Tudor Gheorghe, Mihai Pânzaru PIM, Florin Piersic, Tamara Buciuceanu Botez, Geo Saizescu, Horațiu Mălăele, Jean Paler, Virgil Ogășanu, Adriana Trandafir, Claudiu Bleonț, Marius Bodochi, Dorel Vișan, Ion Dichiseanu, Bogdan Stanoevici, Doru Octavian Dumitru, Toma Cuzin, Daniela Nane, Sebastian Papaiani, Maia Morgenstern, Andrei Duban, Vasile Muraru, Silviu Biriș, George Mihăiță, Eugen Cristea, precum și scriitori, artiști plastici și oameni de cultură din România sau români stabiliți în afara granițelor: Fănuș Neagu (București), Gheorghe Căpușan (Cluj), Ovidiu Lipan Țăndărică (București), Ioan Măric (Luncani-Bacău), Pompiliu Ciolacu (Târgu Jiu), George Roca și Daniel Ioniță (Australia), Ionela Flood (Anglia) și mulți, mulți alții.
Pe Pașaportul de oltean imaginat de Visi Ghencea sunt înscrise și câteva reguli de bază pentru cei ce doresc să participe la festival:
„În spaţiul Olteniei bancurile cu olteni nu se spun, se interpreteazã.”
„Cei cărora nu le place prazul, pastrama și zaibărul nu au ce căuta în spațiul Federal Republik of Oltenia.”
„Oltenii temporari prinși fără moaca aplicată pe pașaport vor fi siliți să interpreteze bancuri cu olteni până la epuizare.”
„Orice lucru lãsat nepãzit aparţine de drept celui care l-a vãzut primul.”
„Este interzisã circulaţia cãruţelor cu câinii legaţi în faţã.”
„Femeile merg obligatoriu la un pas în spatele bãrbaţilor şi nu vorbesc neîntrebate decât atunci când sunt singure.”
Dintre Obligațiile purtătorilor de Pașaport de oltean și implicit al titlului de Oltean temporar amintim:
„- sã participe la Festivalul-Concurs de Umor „Oltenii &… Restu’ Lumii“;
– să-i placă prazul, zaibărul și pastrama;
– să poarte un ecuson cu funcția primită în festival;
– să își pună moaca pe pașaport ca să poată fi recunoscut.”
La Drepturi se specifică, lapidar, doar atât:
„În spaţiul Olteniei, drepturile nu se acordã, ţi le faci rost.”
Tot pe Pașaportul de oltean se găsește și o extrem de scurtă prezentare a Juveților făcută de același Visi Ghencea:
„Teritoriul cuprins între Banat, Muntenia, Dunãre şi Carpaţii Meridionali, denumit generic Oltenia este locuit din cele mai vechi timpuri de juveţi, un popor iute de gurã dar şi de mânã. Funcţie de zonele în care locuiesc, juveţii sunt: de Dolj, de Gorj, de Vâlcea, de Olt, de Mehedinţi. Mai nou, luptã pentru recunoaşterea originii lor distincte ca o spiţã lipsã la roata unei cãruţe rupte în marginea Caracalului, juveţii de Romanaţi. Lupta lor pentru neatârnare de judeţul Olt este cunoscutã şi apreciatã de mai toţi politicienii veniţi în vizitã cu ocazia unor campanii electorale.
O parte din teritoriile locuite de juveţi au fost ocupate vremelnic de trupele austriece în urmã cu aproape 300 de ani. Spre deosebire de celelalte provincii ale României pentru care s-au purtat lupte crâncene, austriecii au preferat sã pãrãseascã teritoriile ocupate în Oltenia fãrã luptã, întrucât rãmãseserã fãrã cai, arme şi chiar unele obiecte de îmbrãcãminte intimã. Şi cum iernile din Oltenia sunt cam aspre au ales retragerea. Aceastã politicã, în timp, s-a dovedit a fi o mare greşealã istoricã. Dacã lucrurile rãmâneau aşa şi juveţii nu fãceau gât apelând la tactica „iuţelii de mânã“ şi a „nebãgãrii de seamã“, acum Oltenia ar fi făcut parte din spaţiul Shengen iar intrarea în Comunitatea Europeanã s-ar fi făcut exact prin dreptul Slatinei.”
Nu pot încheia acest articol fără a pune în pagină și o chemare la ediția din acest an a festivalului, o chemare pe care am conceput-o în versuri și care sună așa:
Hai la Olteni, lume!
Lume, lume! Hai la glume!
Sunt și multe, sunt și bune!
Epigrame, bancuri, snoave,
Povestiri și-alte voroave,
Și concursuri fel de fel
Acum, în plin Brumărel.
Pașaportul de oltean
Ce îl primești an de an
Vino să-l vizezi nițel,
Șă-ți pui moacă nouă-n el!
Caricaturiza-te-ai
Și să ai din tot ce n-ai
Măcar câte-un piculeț
Că doar ești oltean isteț
(Chiar de-i pleonasm sadea,
Îmi place să zic așa!)
Nu uita să-ți iei perechea,
Vecinii, sau orice-oi vrea,
Și vino cu toții frate
Colea-așa, la Slatina.
Să te veselești, măi vere,
Să râzi și să te dai glumii
Pe seama restului lumii.
Treci de vamă, peste Olt,
- Îți iei viză, nu înot! -,
Iei pastrama, vinul, prazul,
Îți umpli geanta cu hazul,
Iei cana cu vin și gata,
Ești oltean, mânca-l-ar tata!
Lume, lume! Hai la glume
În Arena cu umor
(Dacă-l ai la purtător!)
Să dăm cep butoiului,
Si dăm foc grătarului,
Pastrama ca să se frigă
Pân’-o pui de… mămăligă!
Și-apoi să te ții, măi vere,
Când cu vin și când cu bere,
Să-ți stingi focul inimii,
Să dai drumul patimii,
Joci și râzi pe săturate,
Până ai să cazi pe spate!
Și apoi, când te trezești,
Funcție ai să primești,
Că la festival la noi
Toată lumea e de soi,
De soi bun, nu de alt soi,
Deci din cel mai bun altoi.
Nu uita că-n festival
N-ai voie să fii banal,
Trebuie să strălucești,
Să dai drumul la povești,
Tot ce e mai bun în tine
Să dai lumii se cuvine,
Că doar n-ai venit cu graba
Să mănânci prazul degeaba!
Apoi, dacă-ai timp destul,
- Și de nu ești prea fudul -,
Vino-n târg la meșteri mari,
(Din cei care-s foarte rari!),
Pricepuți și cu umor
(Că nu e costisitor!),
Și care ne spun (că știu!)
Că trecutul este viu,
Demonstrând cum știu mai bine
Meșteșugul care-i ține,
Și pe care ei, făloși,
Îl mențin din moși-strămoși.
Eeei, și câte n-or mai fi
La festivalul d’aici!
Musai să te-abați pe-aici,
Părinți, copii și bunici,
Că e loc pentru oricine
(Să nu spun că e și bine
Cu oltenii să te pui,
Că se fac ai dracului!)
de Valeru Ciurea
(Fotografii: Valeru Ciurea, Cornelia Ciurea, Maria Racovițan)