Este aproape imposibil să vorbești despre Traian Zorzoliu la trecut. Îl regăsim în extrem de multe lucruri și în oamenii cu care le-a realizat, oameni cărora le-a dăruit din pasiunile și din deprinderile sale, cu care a împărtășit visuri și idei. Pe Traian Zorzoliu îl regăsim, mai ales, în amintirile noastre. Ale celor care l-am cunoscut.
S-au împlinit opt ani de la plecarea lui Traian Zorzoliu, cel care a reprezentat mai mult decât un OM: a fost o adevărată instituție culturală, cu atât de multe compartimente încât nicio instituție culturală din viața reală nu le-ar putea gestiona. Și totuși, Traian Zorzoliu a făcut-o. Muzeograf, sculptor, pictor cu peste 3.500 de lucrări, scriitor, publicist, desenator de excepție, un neobosit cercetător și descoperitor, întemeietor de muzee. Muzeul „Câmpiei Boianului” din Drăgăneşti-Olt a fost creat cu miile de obiecte descoperite de el în zona Câmpiei Boianului – majoritatea dintre acestea unicat și de mare valoare istorică -, dar și cu elemente de cultură tradițională (costume, mobilier și obiecte de uz casnic din gospodăria țărănească).
Ca o mică recunoaștere a meritelor sale, Muzeul „Câmpiei Boianului” din Drăgănești-Olt poartă astăzi numele Traian Zorzoliu. În curtea muzeului se află amplasat chiar un bust al lui Traian Zorzoliu, realizat de artistul plastic Marcel Duțu, unul dintre elevii care au crescut sub îndrumarea sa.
Cineva spunea că omul moare de două ori: o dată când Dumnezeu îl cheamă la el, și a doua oară când toți ceilalți îl uită. Pe Traian Zorzoliul nu îl uităm. Nu îl putem uita. A rămas cu noi prin lucrurile și faptele sale, prin muzeele realizate, prin tablourile pictate, prin desene, prin cărțile scrise, prin copiii și tinerii pe care i-a învățat să prețuiască și să înfăptuiască binele și frumosul, prin proiectele sale, unele dintre acestea înfăptuite, altele aproape finalizate, altele rămase în stadiul de proiect.
Traian Zorzoliu a înfiinţat de la zero zece muzee şi a contribuit la crearea multor altora: Casa Memorială „Nicolae Titulescu“ (pe care a și îmbogățit-o cu zeci de lucrări de artă plastică realizate de el), Complexul etno-cultural de la Stoicăneşti, Muzeul Mănăstirii Brâncoveni, Muzeul Mănăstirii Arnota şi Muzeul Istoriei Cărţii Vâlcene, Muzeul Mănăstirii Curtea de Argeş. A refăcut Muzeul Mânăstirii Cozia. A înființat pinacoteca „Nicolae Titulescu“ în cadrul bibliotecii de carte românească din Ialoveni, de lângă Chișinău. În curtea muzeului „Câmpiei Boianului” a construit primul arheoparc neolitic din Europa, ajuns cunoscut în toate colțurile lumii.
Din păcate, Traian Zorzoliu a murit înainte să-şi vadă realizat cel mai important proiect al său, o cetate dacică de apărare, construită din lemn şi pământ, aşezată pe un promontoriu la marginea orașului Drăgăneşti-Olt (pentru că la Sprâncenata, acolo unde a fost de fapt cetatea, nu a găsit înțelegerea necesară și nici suportul financiar). Cetatea are patru turnuri de apărare, zid de apărare, pod mobil, locuinţe dacice de acum două mii de ani, un templu al soarelui, o casă a preotului, o casă a comandantului cetăţii şi o casă de întâlnire a căpeteniilor. Aceasta a rămas nefinalizată, la fel ca și multe alte proiecte pe care Traian Zorzoliu le avea. Dintre ele, un proiect de refacere a drumului poștalionului care venea de la București prin Șerbănești și Schitu la Slatina pe care se pregătea să îl înceapă.
A scris multe cărți, de la poezie până la cercetare istorică, unele dintre acestea apărând în doar câteva exemplare listate la imprimantă, altele publicate în tiraje destul de mici. Aș aminti aici o lucrare de o mare valoare etnografică: „Fântânile Drăgăneștiului”, o carte în care sunt prezentate fântânile de ieri și de azi ale orașului, desenate în peniță de Traian Zorzoliu, cu povestea fiecăreia dintre acestea. Alte cărți au fost despre străzi, biserici, monumente și, desigur, despre oameni. Pentru că Traian Zorzoliu a crezut în oameni chiar și în cei care l-au dezamăgit sau i-au stat împotrivă.
La 26 ianuarie 2023, la Casa de Cultură Ileana Constantinescu din Drăgănești Olt, o mână de prieteni s-au adunat spre a cinsti memoria lui Traian Zorzoliu și pentru a povesti despre acesta. Am crezut că vom acolo mai mulți. Dar timpul cerne, așază praf de uitare și estompează imaginea celui care, odată, ne-a făcut un bine, ne-a dăruit timp din viața lui sau ne-a călăuzit.
Mă înclin în fața oamenilor de suflet care au organizat evenimentul, în fața celor care au fost prezenți și în fața celor rămași din familia sa, oameni care l-au prețuit mereu și care fac tot ce le stă în putință pentru a perpetua memoria lui Traian Zorzoliu.
