Păzitul fântânilor la Izbiceni

0
240

În zilele premergătoare Bobotezei, sătenii din Izbiceni încep pregătirile pentru cea mai importantă sărbătoare a lor, un obicei păstrat cu sfințenie din tată în fiu. În seara de Bobotează apar pe ulițele comunei focurile în fața covercilor amenajate pe lângă fântâni. Are loc Păzitul fântânilor, un obicei foarte vechi, unic în județ, despre care nici bătrânii satului nu știu a spune de când există. Locuitorii de aici respectă de zeci de ani tradiţia de a-şi păzi fântânile în noaptea dinspre Bobotează spre Sfântul Ion, pentru ca apa să nu le fie spurcată cu cenuşă, cu paie sau bălegar. Legenda spune că Sfântul Ioan Botezătorul, în drumul lui spre Iordan, arunca cenuşă în fiecare fântână pe care o găsea nepăzită, pedepsindu-i astfel pe oameni pentru nepăsarea lor.
Urmele obiceiului se pierd în poveştile bunicilor, dar tradiţia e continuată de sătenii din Izbiceni, Olt. „Am 65 de ani şi ştiu obiceiul acesta de când eram mic. Păzim fântâna ca să nu vină cineva să ne prindă când aţipim sau nu suntem atenţi şi să ne arunce paie sau cenuşă în fântână, să nu mai putem iordăni”. (I.O., 65 ani, Izbiceni)

În seara zilei de Bobotează, când întunericul pune stăpânire pe Izbiceni, lângă fântânile aşezate la colţ de uliţă, se înalţă un cort (baracă – după cum spun localnicii), din ce găseşte fiecare prin gospodărie. În mijlocul cortului tronează godinul, o sobă făcută din fier, care îi ajută pe „paznicii fântânii” să reziste peste noapte în frig pentru a înfrunta duşmanii necunoscuţi. Sarcina păzirii fântânii revine, de obicei, tinerilor. Cei mai în vârstă stau și ei pe lângă cei tineri, mai mult pentru a-i supraveghea, pentru a fi convinși că paza este una bună. Tot ei sunt cei care, din când în când, mai testează vigilența tinerilor paznici, încercând să arunce câte ceva în fântână. La fel de adevărat este și faptul că pot veni alții, de la alte fântâni, pentru a le „spurca” apa, în felul acesta cei cărora li s-a întâmplat acest lucru nu mai pot pleca cu Iordănitul, vestea apei „spurcate“ făcând foarte repede ocolul satului.
Lângă cortul improvizat, este aşezat grătarul pe care se vor perpeli cârnaţii „trandafiri”, fleicile de carne proaspătă sau afumată, şunca, pâinea făcută în casă şi, desigur, murăturile.


Găleata cu vin stă la piciorul mesei de lemn, iar bărbaţii se îndeamnă unul pe altul să ia iniţiativa de a umple paharele sau se rânduiesc în această îndeletnicire. Lângă tuciul cu nelipsita „leoarcă” de pește (ciorbă n.n.) se pune și de câte o mămăligă, pe care o fac tot bărbații pentru că femeile, de obicei, nu iau parte la aceste petreceri.
După miezul nopții, cete de colindători echipate cu obiecte capabile să facă mult zgomot (tigăi, oale, ligheane, etc) pornesc pe ulițele satului în căutarea Ionilor cărora să le ureze: „Ura! Ura! Ura! La mulți ani, Ioane (Ioană, după caz)”. Aceștia colindă până spre dimineață, chiar dacă, de cele mai multe ori trebuie să suporte gerul Bobotezei, așa cum este el cunoscut din moși-strămoși dar care, din păcate, în ultimii ani devine o amintire. Odată cu răsăritul soarelui, locul colindătorilor adulți este luat de către cetele de copii care merg pe la casele oamenilor pentru a stropi cu agheazmă luată cu o zi înainte de la biserică, păsările și animalele, gospodăria și, bineînțeles, oamenii din respectiva gospodărie.


În acest timp, uneori fără odihnă, petrecăreții continuă sărbătorirea acestei zile. Se întâmplă ca petrecerea să se întindă încă mult după ziua de Sfântul Ion. Atunci, după cum mărturisea cineva, păzitorii de fântâni se mai trezesc cu corturile lor improvizate din folii de solarii, făcute fâșii chiar de către femeile lor care, în felul acesta, încearcă să pună capăt acestor ultime petreceri din seria sărbătorilor, începută încă din anul trecut. Este nevoie și de puțină odihnă pentru că în zilele următoare începe munca în solarii, iar la Izbiceni oamenii nu iau în glumă nici petrecerile, nici munca. Pentru că la Izbiceni se munceşte aproape tot anul în solariile de legume. Din greu.

În ianuarie 2007, Consiliul Județean Olt al cărui președinte era atunci Jenel Copilău, a realizat, în parteneriat cu Televiziunea Română, în cadrul seriei de filme documentar-artistice dedicate culturii tradiționale din județul Olt (obiceiuri, tradiții, meșteșuguri, spiritualitate, etc) un film dedicat obiceiului Păzitul Fântânilor și Iordănitul, obiceiuri care, la Izbiceni sunt strâns legate. Echipa coordonată de Carmen Stoica, producător și realizator din partea TVR au reconstituit filmic, beneficiind de consultanța asigurată de reprezentanți ai instituțiilor județene de cultură dar, mai ales, de reprezentanții comunității locale, în special a lui Silvius Gabriel Mihalcea, directorul Centrului Cultural Tudor Gheorghe din Izbiceni care, alături de bătrânii din localitate au oferit informațiile necesare autenticității filmelor.

Din păcate, în anul 2021 aceste obiceiuri nu s-au putut ține din cauza interdicțiilor impuse de prevenirea răspândirii SARS-COV 2. Rămâne, ca întotdeauna, speranța că în anii viitori se va putea păstra tradiția pentru ca aceste obiceiuri să nu dispară iar comunitatea din Izbiceni să fie în acest fel privată de unul dintre elementele de cultură tradițională cu care se mândrește, alături de la fel de unicul obicei „Iertarea de Florii” (sau Spovedania pe petec alb), care au fost, la rândul lor, subiecte pentru mai multe filme documentar-artistice sau emisiuni de radio realizate de-a lungul timpului.

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here