Pe urmele mesterilor populari. Veronica Eșanu sau Doamna tricolor

1
843

Undeva, pe malul râului Doamnei, în satul Leicești al comunei Coșești din județul Argeș, pe dealurile pline de copaci, de pomi fructiferi dar și de flori, călătorul aflat în căutare de ceva nou și deosebit pentru a fi văzut, găsește o colecție etnografică extraordinară, un adevărat muzeu viu al iei și costumului popular specific zonei Muscelului. Colecția aparține Veronicăi Eșanu, supranumită și doamna tricolor, o creatoare populară de excepție a Argeșului, cunoscută în toată țara pentru iile cusute cu ac persan, pentru modelele extraordinare și frumos echilibrate coloristic ale acestora, pentru vestele și poalele specifice zonei, cusute pe catifea și împodobite cu milioane de mărgele colorate. Priceperea, răbdarea și pasiunea se împletesc pentru a crea aceste obiecte de port cum nu mai găsești în alte zone.
Ca multe alte colecții private, nici aceasta, a Veronicăi Eșanu, nu este pusă în evidență. Este un lucru de neînțeles, pentru mine, de ce acești oameni minunați care sunt meșterii populari, o mână de oameni la nivelul întregii țări, nu sunt puși în valoare, nu sunt sprijiniți de autoritățile locale și naționale. Aproape că este de mirare că se mai fac târgurile de meșteșuguri care, între noi fie vorba, au devenit, cu mici excepții, modalități de valorificare a chiciului extrem, exploatate de așa-ziși meșteri populari care sunt chemați la astfel de evenimente pentru a-și da, la rândul lor, obolul către organizatori. Poate că acum, odată cu apariția Legii meșteșugurilor, lucrurile vor intra pe un făgaș normal, iar meșterii populari vor avea recunoașterea și, de ce nu, sprijinul pe care îl merită.
Veronica Eșanu a renunțat la oraș și a ales să trăiască acolo, la Leicești, în mijlocul naturii care o inspiră și o ajută să treacă mai ușor peste toate neajunsurile vieții. Și să creeze, zilnic, ca într-o luptă sisifică nu numai cu timpul ci și cu oamenii care fie nu înțeleg, fie nu apreciază rostul existenței printre noi a acestor oameni făuritori de frumos.
Chiar dacă cineva poate susține că astfel de meșteșuguri se învață, eu cred că nu. Te naști cu ele în sânge. Milioanele de împunsături de ac sau milioanele de mărgele așezate milimetric pe pânză sau pe catifea nu pot fi apanajul cuiva care își dorește o astfel meserie. Aceasta este arta populară, admirată, iubită, neprețuită. Ea nu poate fi, cu adevărat, cuantificată în bani. Meșterul popular își pune în fiecare lucrare câte o părticică din sufletul lui. Iar Veronica Eșanu este un astfel de meșter, al cărui suflet este împărțit, bucată cu bucată, în toată țara aceasta numită România.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here